Caracterizarea melifera a speciilor de tei

Caracterizarea melifera a speciilor de tei

~ Extras din revista apicola "Lumea apicola" - editia aprilie-iunie - 2009 ~

~ Prof. univ. dr. ing. Petre Iordache ~

Speciile de tei constituie a două categorie de plante cu importantă meliferă din ţară noastră, astfel că, de obicei, după culesurile intensive de la masivele de salcâm, apicutorii care practică apicultură pastorală se deplasează la masivele de tei care asigura, spre deosebire de salcâm, un cules de cca. 30 zile. Această perioada lungă de înflorire se obţine datorită faptului că în marea majoritate a masivelor de tei există intercalate mai multe specii de tei, cu perioada diferită de înflorire, dintre care merită menţionaţi teriul cu frunză mare, teiul argintiu şi teiul pucios. Prima specie care înfloreşte este teiul cu frunză mare, urmat la 10-15 zile de teiul pucios şi la 21-22 zile de teiul argintiu. Astfel, durata de înflorire a celor trei specii de tei luate împreună durează în medie 30 de zile, cu variaţii de la o localitate la altă şi de la un an la altul, în raport cu condiţiile pedoclimatice. Dată şi durata înfloririi celor trei specii de tei sunt condiţionate de caracteristicile fenologice şi de altitudine. Pentru practicarea stupăritului pastoral, ideale sunt acele masive situate pe doi versanţi diferiţi din punct de vedere al expunerii, care pot asigura o înflorire a aceleaşi specii de tei la date diferite. În medie, în decurs de 24 de ore, o floare de tei are un potenţial melifer de 2.62mg nectar, cu limite de variaţie între 0.15mg şi 12mg, în funcţie de specie, an, condiţii pedoclimatice, factori de mediu, regiune, altitudine, etc. Concentraţia în zahăr a nectarului secretat este de 33.6%. traduse în practică aceste cifre ar însemna că arborele de tei de mărime mijlocie, care are cca. 30-40.000 flori, produce aproximativ 100g nectar/zi, cantitate care dacă s-ar transformă în miere ar reprezenta cca.44g miere/zi. Deşi culesul la tei nu reprezintă intensitatea culesului de la salcâm, în condiţii favorabile se pot realiza chiar şi de la tei 2-6 kg miere/zi şi per familie de albine dezvoltată normal, iar cantitatea medie de miere realizată pe toată perioada culesului per familie se poate încadra în limitele 15-20 kg.

În general, culesul la tei este recunoscut că un cules mai capricios şi mai puţin constant faţă de alte culesuri de vara. Astfel, la masivele de tei amplasate în zona de câmpie, unde frecvent în timpul înfloririi teiului, bântuie arşiţele şi căldurile mari, culesul este deseori calamitat. Spre exemplu, menţionăm afirmaţiile lui Cirnu [2] şi anume că, dintr-o perioada de 10 ani (1954-1963), în masivele de tei de la Căscioarele, Malu Spart, Crevedia Mare şi Vânătorii Mici, s-au obţinut recolte foarte bune şi bune de miere numai în 3 ani (în medie 25kg /familia de albine), iar în 7 ani culesul a fost calamitat total sau parţial; în timp ce în masivul Cetăţuia din nordul Dobrogei, datorită unui microclimat mai favorabil, situaţia producţiei de miere a fost inversă, adică 7 ani cu o recolte bune şi foarte bune de miere (în medie de 38 kg/familia de albine) şi numai 3 ani cu recolte slabe sau complet compromise.

Cauzele care duc la compromiterea unui cules de tei, chiar dacă el a debutat cu îndeplinirea condiţiilor optime, pot fi multiple. Dintre acestea merită menţionate temperaturile caniculare, de peste 32 grade, însoţite de uscăciune, care duc la uscarea nectarului în flori, grindină sau atacul de omizi care provoacă distrugerea şi/sau ofilirea florilor, existenţa ceţii în cursul dimineţii urmată de soare puternic, care opăreşte sau mănează florile şi, nu în ultimul rând, poluarea atmosferică mare care poate duce la apariţia unor ploi acide cu efect negativ asupra florilor.


~ Extras din revista apicola "Lumea apicola" - editia aprilie-iunie - 2009 ~

by admin