Zborul si alte eforturi ale albinelor pentru cules

Zborul si alte eforturi ale albinelor pentru cules

Numarul de iesiri ale unei albine intr-o zi depinde de starea vremii, distanta de zbor, intensitatea vantului etc. Cand vantul bate mai tare de 25 km pe ora doar putine albine zboara la cules. De altfel, cantitatea si calitatea nectarului variaza de la ora la ora in functie de conditiile pedoclimatice si valoarea nectarifera a speciei respective. In conditii normale o albina face 10-25 zboruri pe zi, in zborul lor spre sursa de nectar albinele se orienteaza dupa soare si punctele de reper, de pe sol. In intreaga ei viata care este de numai 42 zile o albina culegatoatre face cam 250 zboruri si aduna doar circa 10 g miere pentru care parcurge in medie 400 km. Un kg de miere contine nectarul a 15.000.000 zboruri. Pentru cresterea unei albine este necesara o cantitate de miere egala cu o treime din volumul unei celule, iar cantitatea de polen este egala cu jumatate din cat se poate depozita intr-o. celula (o celula de fagure are 0,282 cm3 in care intra o cantitate de 0,40-0,43 g miere sau 0,180-0,190 g polen).

Numarul de albine culegatoare dint~o familie depinde de puterea (marimea) ei. De obicei 30-60% din efectivul unei familii sunt albine culegatoare. Consumul de "combustibil" al unei albine in zbor este de 0,5 mg miere pentru fiecare 1 km parcurs. In timpul zborului temperatura albinei depaseste cu 1O°C temperatura ei de repaus. Ca sa culeaga 1kg de miere o albina trebuie sa cerceteze 2-5 milioane flori si sa parcurga o distanta egala cu ocolul pamantului (40.000 km). Pentru aceasta insa ea ar trebui sa traiasca de 100 ori mai mult (0 suta de vieti).

Nectarul florilor insepe sa se transforme in miere abia in gusa albinei unde zaharoza se transforma in glucoza si fructoza, adaugadu-i-se si o serie de fermenti si alte substante organice.

Pentru a produce 1 kg miere marfa, o familie de albine consuma alte 8 kg miere pentru a se intretine plus polenul necesar asigurarii hranei proteice. Pentru hranirea a 10.000 larve (prasirea unui kg albina) este necesar 1,200 kg miere si 1.500 kg polen deci in total 2,700 kg hrana, ceea ce reprezinta mai mult de doua ori si jumatate greutatea albinelor eclozionate. O larva de albina, care la nastere cantareste mai putin de 1 mg consuma in 6 zile 200 mg hrana. Intr-un an o familie de albine medie de 1,5kg greutate in primavara consuma circa 45 kg miere, 20 kg pastura si 20l apa.

Pentru a aduna 1 kg de polen o albina ar trebui sa efectueze teoretic 67.000 zboruri (sau altfel spua 67.000 albine pot aduna intr-un zbor 1 kg de polen). Intr-un singur zbor o albina cerceteaza 70-150 flori de acelasi fel (albina nu..cerceteaza in acelasi zbor flori sau specii diferite). Timpul necesar realizarii unei ncarcaturi de polen este de 15-40 minute, greutatea celor doua ghemotoace de polen transportate de o albina este de 15-25 mg in care sunt conglomerate intre 300.000 - 5 milioane graunciori de polen (pulbere fina) care reprezinta o zecime din greutatea albinei. Albina in plin zbor continua sa sporeasca gramajoarele de polen periindu-si cu picioarele anterioare polenul de pe perisorii corpului si de pe cap si-I depun in panerele de la picioarele posterioare. In conditii prielnice cand timpul e linislit si cu soare, albina poate zbura cu o incarcatura egala cu 3/4 din greutatea corpului ei.

Fara incarcatura de nectar si polen viteza maxima de zbor a unei albine poate ajunge la 70 km/h; incarcata, viteza ei se reduce la 20 km/h (440 batai de aripi pe secunda).

Cand temperatura este ridicata si nectarul lipseste din natura o familie puternica poate consuma o cantitate de 500 g apa pe zi. Pentru a transporta aceasta cantitate sunt necesare 12.500 zboruri. O albina sacagita pate transporta intr-o incarcatura circa 40 mg apa.

In medie 10.000 albine cantaresc 1 kg. Cand roiesc, la plecare albinele fiind incarcate cu provizii sunt mai grele, intrand numai 6000 albine intr-un kg.

Propolisul este recoltat de albine numai la o temperatura ridicata de peste 20°C cand materia vascoasa este moale si se poate incarca si descarca. Pentru aceasta albinele se folosesc de antene pentru a descoperi particula cea mai potrivita, apoi ataca substanta rasinoasa cu mandibulele. Dupa ce a prins propolisul cu ajutorul mandibulelor, albina o trage inapoi cu capul ridicat pana ce particula de propolis se intinde transformandu-se intr-o ata lunga si se rupe. Dupa aceea, picioarele ei manevreaza cu dexteritate mica particula de propolis si o depoziteaza in panerasele de polen. Dupa fiecare depozitare de propolis in panerase albina zboara cateva secunde, apoi se asaza in acelasi loc continuand stransul. Limba nu este folosita nici la colectarea si nici la aplicarea propolisului.

La descarcarea propolisului albina este ajutata de alta care rupe cu mandibulele cate o bucatica din acest material lipicios, pe care o depoziteaza la locul necesar. Se presupune ca albinele mai varstnice care sunt culegatoare de propolis, secreta o anumita substanta care le ajuta sa faca fata acestei situalii dificile.


by admin