Efectele asupra nutritiei si sanatatii

Efectele asupra nutritiei si sanatatii

Sanatatea orala

Exista foarte multe dezbateri daca mierea este daunatoare pentru dinti. Unele studii arata un efectcariogenic sau un efect cariogenic cu mult mai scazut decat cel al zaharului. Datorita activitatiiantibacteriene consumul de miere inhiba cresterea bacteriilor si poate sa induca un efectprotector impotriva cariilor. S-a demonstrat ca mierea de Manuka, un sort de miere cu o putereantimicrobiana foarte mare are un efect pozitiv in ceea ce priveste combaterea placii dentare si agingivitelor si poate fi utilizata in locul zaharului in industria bomboanelor.

Conform unor studii efectuate cu ajutorul microscopului electronic consumul de miere nucauzeaza erodarea smaltului dintelui asa cum se observa in cazul consumului de sucuri de fructe.La 10 minute dupa consumul de suc de fructe se si observa eroziunea smaltului dintilor in timpce in cazul mierii abia dupa 30 minute apare o foarte usoara eroziune. Acest fapt poate fi explicatpartial si prin nivelul de calciu, fosfor si fluor existent in miere dar si a altor substante existentein stare coloidala. Rezumand diversele rezultate stiintifice se poate concluziona ca mierea nuare un efect cariogenic asa cum are zaharul si in anumite cazuri, in functie de sursa floralapoate avea si rol carioprotector. Dar pentru a fi de partea sigura a masurilor de protectie esteimportant ca dupa consumul de miere dintii sa fie spalati.

Gastroenterologie

Conform cartii sfinte musulmane -The Holy Hadith-, datind din secolul al 8-lea DC, profetulMohamed recomanda miera impotriva diareei. Deasemenea si medicul roman Celsus (cca. 25DC) utiliza mierea ca tratament impotriva diareei. Aplicatii cu miere pentru preventie dar si intratamente ale tulburarilor gastrointestinale (ulcer peptic, gastrita, gastroenterita) au fostpublicate in diverse carti din estul Europei dar si in tarile arabe. Mierea are un efect inhibitor alagentilor cauzatori ai ulcerelor peptice si gastritelor provocate de Helicobacter pylori.

La sobolani, in ulcer gastric, indus experimental de consumul de indometacin si alcool, mierea aavut un efect pozitiv. Mierea nu este implicata in productia de prostaglandine dar are un efectstimulator asupra inervatiei stomacului care raspunde la capsicina.

S-a propus si un mecanism secundar de actiune, considerandu-se ca aceste efecte sunt datorate sicapacitatii antioxidante. Consumul de miere la sobolani previne leziunile induse experimental cuindometacina prin reducerea gradului de ulceratie, permeabilitatii microvasculare si activitatiimieloperoxidazei din stomacu. In plus, mierea mentine nivelul de compusi nonproteici pe bazade sulf (e.g. glutatione) in tesutul gastric, aceasta fiind unul din factorii implicati in ulceratie.Consumul de miere de papadie reduce activitatea sucului gastric cu 56%. Eliminarea zaharidelordin stomac dupa ingesta de miere a fost mai redusa comparativ cu situatia cand s-a administratun amestec de glucoza si fructoza.

O serie de alte efecte importante privind consumul de miere si digestia omului sunt legate deoligozaharide. Acesti constituenti ai mierii au efecte probiotice, similare cu fructooligozaharides.Dintre oligozaharide, panoza a fost cea mai activa. Oligozaharidele conduc lacresterea numarului de bifidobacterii si lactobacilli, exercitand un efect probiotic ce actioneazasinergic. Conform unui studiu in vitro efectuat pe 5 suse de bifidobacterii mierea a avut un efectstimulator de dezvoltare similar celui rezultat din actiunea simplelor zaharide - fructoza si glucoza.

Mierea monoflora de la anumite specii de plante (lucerna, salvie) stimuleaza dezvoltarea a 5suse de bifidobacterii existente in intestinul omului. Intr-un alt studiu, mierea a sporit dezvoltareaa doua specii de lactobacili Lactobacillus acidophilus and Lactobacillus plantarum atat in vivo(pe intestinul mic si gros de la sobolani) cat si in vitro, in timp ce zaharoza n-a avut nici un efect.In studiile clinice, cu copii de varste diferite, mierea a scurtat durata unor tulburari diareicebacteriene si nu a prelungit durata la diareea non-bacteriana.

In anumite cazuri, consumul de cantitati relativ mari de miere (50 to 100 g) poate conduce la unusor efect laxativ la indivizii cu absorbtie insuficienta a fructozei din miere. Singura, fructozaeste mai putin absorbita in tractusul intestinal, comparativ cu fructoza impreuna cu glucoza (asacum exista in miere). Proprietatile usor laxative ale mierii sunt utilizate in tratamentulconstipatiei in multe tari din Europa de Est. Suplimentarea hranei proteice la sobolani cu miere inconcentratie de 2, 4, 6 si 8 g/100 g proteina a imbunatatit digestibilitatea proteica si lipidica.

Sanatatea cardiovasculara

Intr-un studiu stiintific pe subiecti umani s-au cercetat efectele consumului a 75 g de mierecomparativ cu aceiasi cantitate de indulcitor pe baza de fructoza si glucoza asupra concentratieide glucoza din plasma, insulinei din plasma, colesterolului, trigliceridelor (TG), lipidelor dinsange, proteinelor C-reactive si homocisteinei, majoritatea dintre acestea fiind factori de risc inbolile cardiovasculare.

Studiul arata ca nivelul insulinei si a proteinei C-reactive a fost semnificativ mai mare dupaconsumul de glucoza fata de cei care au consumat miere. Glucoza a redus nivelul colesteroluluisi a colesterolului LDL-C. Indulcitorul pe baza de glucoza si fructoza a scazut colesterolul siLDL-C si a crescut TG. Mierea a redus colesterolul, LDL-C-ul si TG si a crescut usor HDL-C.La pacientii cu hipertrigliceridemie, indulcitorul pe baza de glucoza si fructoza a condus lacresterea TG –lor in timp ce mierea a scazut nivelul TG- lor. La pacientii cu hiperlipidemieindulcitorul pe baza de fructoza si glucoza a crescut nivelul LDL-C, in timp ce mierea a scazutLDL-C. La pacientii cu diabet mierea comparativ cu deztroza a condus a o scadere semnificativaglucozei din sange.

Mierea poate contine metaboliti ai oxidului de azot (NO) care sunt indicatori ai riscului de boalacardiovasculara. Nivelul crescut de oxizi de azot din miere ar putea avea un rol de protectiein boala cardiovasculara. Concentratia de nitriti din diverse fluide biologice la om incluzandsaliva, plasma si urina a fost evaluata dupa consumul a 80 g de miere. Concentratia metabolitilorde oxizii de azot (NO) din plasma, saliva si urina a avut o tendinta de crestere. Diferite sorturi demiere contin concentratii diferite de metaboliti ai NO, mierea mai inchisa a culoare sau ceaproaspata continand mai multi metaboliti ai NO decat cea mai decshisa la culoare sau mierea maiveche. Dupa incalzire metabolitii de NO scad in toate sorturile de miere. Comparativ cusobolanii hraniti cu fructoza, cei hraniti cu miere au avut in plasma o concentratie mai mare de α-tocopherol si un raport α-tocopherol/triacilglicerol mai mare, precum si niveluri mai scazute denitrati si o susceptibilitate mai scazuta la niveul inimii in ceea ce priveste peroxidarea lipidelor.

Copii mici (pana la varsta de un an doar cu miere certificata)

Administrarea mierii la copii mici era o recomandare comuna in secolul trecut si gasim aici oserie de observatii foarte interesante. Copii de varsta pana la un an hraniti cu miere prezentau oanaliza mai buna a sangelui si un castig in greutate mai bun comparativ cu dieta fara miere.Mierea era mai bine tolerata de bebelusi decat zaharoza si comparativ cu un tratament placebobazat pe apa s-au redus semnificativ perioadele de plans ale acestora. Copii au prezentat ocrestere in greutate mai buna in cazul dietei cu miere comparativ cu dieta cu zaharoza si aumanifestat o scadere a vomei (regurgitarii) fata de grupa martor, hranita cu zaharoza. Cand copiiau fost hraniti cu miere a crescut valoarea hemoglobinei, s-a imbunatatit culoarea pielii si nu aumai aparut probleme de digestie. Copii in a caror dieta a fost introdusa mierea au avut un spor decrestere in greutate mai bun si au fost mai putin sensibili la boli comparativ cu copii hranitinormal sau celor carora li s-au administrat substante de imbunatatire a parametrilor din sange.

Efecte pozitive ale mierii in hrana copiilor mici sunt atribuite efectelor asupra procesuluide digestie in sine. O posibila cauza este efectul bine determinat al oligozaharidelor asupra B.bifidus, (a se vedea sectiunea Gastroenterologie). Cand copii au fost hraniti cu un amestec demiere si lapte s-a constatat o crestere constanta in greutate si au avut o flora microbianaacidofilica bogata in B. bifidus. Intr-un alt experiment cu miere si lapte s-a constatat ca, copiisufereau mai rar de diaree, iar sangele lor continea mai multa hemogobina comparativ cu cu ceial caror lapte era inducit cu zahar. Copii hraniti cu miere au avut o asimilare mai buna a calciuluisi materiile fecale erau mai deschise la culoare si mai moi.

Cu toate acestea exista unele preocupari majore la copii mici de pana la un an cu privire laprezenta bacteriei botulinice - Clostridium (Cl.) botulinum in miere. Dar din moment ce prezentaacestei bacterii in alimentele obtinute din natura este omniprezenta si mierea este un produsnatural, nesterilizat riscul unei cat de mici contaminari nu poate fi exclusa. Sporii acestei bacteriirezista in miere dar ei nu dezvolta toxine. Astfel, in stomacul copiilor mai mici de un an sporiibacteriei pot supravietui teoretic si pot produce toxine, in timp ce la copii mai mari de un an , alcaror stomac este mai bine echipat, se poate administra mierea fara riscuri. In alte cazuri,botulismul infantil a fost atribuit consumului de miere. In Germania se reporteaza un caz debotulism infantil in fiecare an. Ca rezultat al acestui fapt unii imbuteliatori de miere (de ex.British Honey Importers and Packers Association) mentioneaza pe eticheta ca „mierea nu artrebui data la copii sub un an). Recent, un comitet stiintific al UE a examinat riscul bacteriei Cl. botulinum in miere. S-a concluzionat ca examinarile microbiologice din miere sunt necesarepentru controlul concentratiei sporilor deoarece incidenta bacteriei Cl. Botulinum este relativscazuta si sporadica, desi asemenea teste nu previn botulismul infantil. In tarile europene autoritatile de sanatate nu au elaborat un regulament care sa aduca obligatia de a pune pe etichetaatentionarea legata de acest aspect.

Performanta sportiva

Actiunea fiziologica a produselor sub forma de gel si pulbere pe baza de miere ca sursa decarbohidrati pentru performanta sportivilor a fost studiata recent in conditii controlate de catreunii autori. Mierea a condus la o crestere semnificativa a frecventei bataii inimii si a nivelului deglucoza din sange in timpul performantei sportivilor. Mierea nu a condus la aparitia de semnefizice sau fiziologice de hipoglicemie la sportivii de viteza, sau in timpul antrenamentelor derezistenta. Intr-un alt experiment s-a investigat efectul unor produse sub forma de gel (glucoza)cu un indice glicemic mare si efectul mierii cu indice glicemic scazut, pe o serie de ciclisti careau avut de parcurs o distanta de 64 km. Atat gelurile cu indice glicemic mare (glucoza) cat simierea cu indice glicemic scazut au crescut performanta sportivilor, mierea avand chiar un efectceva mai bun decat simpla glucoza. Conform studiilor amintite mierea a fost bine tolerata sipoate deci sa fie o sursa de carbohidrati eficienta pentru sportivii de performanta.

Efecte diverse privind sporirea sanatatii.

Un efect pozitiv al mierii asupra pacientilor cu hepatita A s-a gasit dupa imediat dupaconsumul de miere de trifoi si miere de rapita, conducand la scaderea activitatii alaninaminotranferazei (de 9 pana la 13 ori) si o crestere a productiei de bilirubina de 2.1 pana la 2.6 ori.

Mierea are un efect de suport la pacientii care au suferit o iradiere in tratamentulcancerului prin reducerea incidentei mucozitei de iradiere. Intr-un studiu pacientii cu cancer lacap si gat au primit miere in timpul terapiei prin iradiere. Rezultatele au aratat o scaderesemnificativa a simptomelor mucozitei - cu 3/4 la pacientii tratati cu miere comparativ cumartorul, respectiv 20% contra a 75%. Si alte semne au fost mai bune ca de ex: 55% dintrepacientii tratati cu miere nu au avut o scadere a greutatii corporale, ci chiar un spor usor decrestere in greutate comparativ cu martorul care in majoritate pacientii au suferit o scadere agreutatii corporale. Mierea a fost administrata in chimioterapia pacientilor cu neutropenie,apreciindu-se faptul ca s-a redus necesitatea de a interveni cu factori stimulatori de crestere anumarului celulelor. Neutropenia febrila este un efect secundar foarte serios in cazulchimioterapiei.

Alergiile

Alergia cauzata de consumul de miere este un fenomen relativ neobisnuit. Alergiile raportate potimplica reactii care variaza de la tuse si pana la anafilaxie. Intr-un studiu s-a raportat capacientii cu alergie la polen sunt rar alergici la miere, desi exista si un caz raportat in carepacientul alergic la polen este alergic si la miere. Incidenta alergiei la miere dintr-un grup de 173de pacienti alergici la alimente a fost de 2.3%. In cazul prezentat alergia la miere se explica prinprezenta componentelor de origine apicola.

CONCLUZII
  • Datorita diversitatii sorturilor de miere in functie de originea botanica, acestea diferaca: aspect, calitati percepute senzorial (organoleptice) si compozitie.
  • Mierea contine in principal carbohidrati. Indicele glicemic al mierii este cuprins intre32 si 87, in functie de originea botanica si continutul de fructoza.
  • Cele mai importante componente din punct de vedere al nutritiei si sanatatii suntcarbohidratii, care fac ca mierea sa reprezinte o sursa excelenta de energie in specialpentru copii si sportivi.
  • Pe langa componentele sale energetice principale – fructoza si glucoza - mierea maicontine si un numar mare de constituienti in cantitati mici sau sub forma de urme careau numeroase actiuni nutritive dar si biologice: antimicrobiene, antioxidante,antivirale, antiparazitare, antiinflamatoare, antimutagenice, anticancerigene si imunosupresoare.
  • Numeroase studii efectuate pana in prezent au confirmat efectele diverse ale mieriidupa consum asa cum sunt cele legate de sanatatea gastrointestinala, dar si ceacardiovasculara.
  • In plus, mierea a demonstrat efecte pozitive fiziologice asupra indicatorilor din sangedar si asupra hepatitei A si asupra mucozitei de iradiere.
  • Cu toate acestea trebuie mentionat ca majoritatea studiilor au avut la baza unconsum/doza reativ mare de miere, intre 50 si 80 g.
  • Compozitia mierii si efectele biologice diferite depind in mare masura si de origineabotanica a mierii. Acest fapt nu a fost luat in consideratie in multe din studiilementionate.
by admin


De ce trebuie sa consumam miere iarna?
De ce trebuie sa consumam miere iarna?Mierea de albine este unul dintre cele mai sanatoase si complexe alimente, are capacitatea de a te incarca cu energie. Mierea de albine este un excelent energizant natural si este ideala in perioada de iarna pentru aportul cu totul special de enzime pe care il aduce.O lingurita de miere, inainte de culcare, te va ajuta sa dormi bine si sa te trezesti odihnit s..
comentarii - vezi comentarii
Compozitia mierii de albine
Mierea pentru nutritie si sanatateDatorita diversitatii originii botanice, mierea difera din punct de vedere organoleptic, caaspect, dar si in ceea ce priveste compozitia. Cele mai importante si relevante componente sunt carbohidratii, in special fructoza siglucoza, dar si alte oligozaharide in numar de aproximativ 25. Desi mierea este o hrana bogata in carbohidrati, indicele sau glicemic variaza ..
comentarii - vezi comentarii