Polenizarea florii-soarelui cu ajutorul albinelor

Polenizarea florii-soarelui cu ajutorul albinelor

1972 - Dr. ing. ION CIRNU - S. C. C. A. S.
~ Extras din "Revista lunara de stiinta si practica apicola - APICULTURA" - editia iunie – 1972 ~

Floarea-soarelui constituie principala planta oleaginoasa din tara noastra, ocupand anual o suprafata de peste 500 000 ha, ceea ce reprezinta de 4-5 ori mai mult decat toate celelalte culturi oleaginoase impreuna. Importanta acestei plante rezulta si din multiplele avantaje economice pe care le ofera industriei alimentare si altor industrii, precum si ca planta furajera-melifera valoroasa. Trebuie insa sa mentionam ca, prin specificul sau biologic, floarea-soarelui este o planta tipic entomofila, respectiv avizata exclusiv la polenizarea incrucisata cu ajutorul insectelor. Asadar, polenizarea entomofila la floarea-soarelui constituie alaturi de celelalte masuri agrotehnice, o conditie esentiala, un factor hotaritor, in asigurarea unei productii superioare de saminta si respectiv de ulei.

Datorita insa extinderii pe suprafete tot mai mari a tratamentelor cu insecticide si ierbicide, pentru combaterea daunatorilor din sectorul agricol si pomicol, numarul polenizatorilor naturali a scazut simtitor astfel ca rolul acestora in polenizarea culturilor si a livezilor este cu totul neinsemnat. in accst context rezulta ca o polenizare completa si sigura a culturilor de floarea-soarelui nu se poate practic realiza decat cu ajutorul albinelor. Spre deosebire de insectele salbatice care apar intimplator si in numar foarte redus, albinele formeaza familii puternice si pot fi dirijate de om dupa necesitate, astfel incit sa efectueze in timpul optim cercetarea repetata a florilor, paralel cu declansarea treptata a infloritului, realizind in accst mod o pole-nizare uniforma si completa, mai ales ca in perioada de inflorire a florii-soarelui (iunic-iulie), familiile de albine ajung in general la maximum de dezvoltare biologica, cu un numar mare de culegatoare, respectiv cu un potential ridicat pentru efectuarea unei polenizari eficiente a culturii. In sprijinul acestor afirmatii sint rezultatele cercetarilor Intreprinse de Statiunea centrala de cerectari pentru apicultura si sericicultura, pe o perioada de 4 ani si anume: sporul mediu de recolta obtinut in conditii de productie la culturile de floarea-soarelui polenizate cu ajutorul albinelor (in 17 Intreprinderi agricole de stat si cooperatiste) a variat intre 313-358 kg/ha (in medic 322 kg/ha), ceea ce a reprezentat fata de lanurile nepolenizate cu albinele, o crestere a productiei cu 16-270%, la o norma minima de polenizare de 0,7-1,3 familii de albine/ha (in medie 1,05 familii de albine/ha).

Cu toate aceste rezultate graitoare si a actiunilor intreprinse de Asociatia Crescatorilor de Albine pentru practicarea unui stuparit pastoral rational la floarea-soarelui, polenizarea acestei culturi cu importanta economica remarcabila, se efectueaza si in prezent in mod intimplator, neorganizat, ceea ce se rasfringe negativ atit asupra productlei de miere cit si mai ales asupra recoltei de seminte. Aceasta se datoreste pe de o parte faptului ca fiecare apicultor cauta sa se deplaseze in pastoral, la lanurile de floarea-soarelui cele mai apropiate sau mai usor accesibile, ceea ce da nastere la aglomerari daunatoare familiilor de albine (ratacirea albinelor, randament mic la cules, raspandirea de boli) iar pe de alta parte, multe lanuri raman partial sau total nepolenizate, ceea ce se soldeaza cu productil de seminte scazute, atit cantitativ cit si calitativ (procent mare de seminte seci).

Pe linga aceasta trebuie mentionat si faptul ca apicultorii mai sunt interesati si de gradul de secretie nectarifera a lanurilor (soiurilor) de floarea-soarelui, ceea ce se manifesta evident prin gradul de atractivitate pentru albine si respectiv printr-o polenizare mai intensa si eficienta. Subliniem ca si acest element — gradul de acractivitate pentru albine trebuie luat in consideratie nu numai de apicultori, ci si de cultivatorii de floarea-soarelui, deoarece de aceasta depinde frecventa si intensitatea de cercetare a florilor de catre albine si respectiv cantitatea si calitatea recoltei de seminte. Fata de importanta economica deosebita a florii-soarelui, se impune organizarea sistematica a actiunii de polenizare, deoarece, asa cum s-a subliniat mai sus, sporirea recoltei depinde in mare masura de aplicarea la timp si in conditii optime a acestei masuri agrotehnice.

In acest sens unitatile cultivatoare de Floarea-soarelui, ca beneficiare, trebuie sa organizeze temeinic actiunea de polenizare astfel ca Intreaga suprafata de cultura sa fie polenizata saturat cu ajutorul albinelor. Este necesar sa fie cunoscuta temeinic conditiile de baza care concura la organizarea si efectuarea unei polenizari saturate, cu maximum de eficienta economica. In Cimpia Romana, care constituie o zona favorabila pentru cultura florii-soarelui, exista intreprinderi agricole de stat si cooperatiste care cultiva aceasta planta pe sute si uneori pe mii de hectare, in una sau mai multe tarlale. Aceste suprafete Intinse de floarea-soarelui trebuie sa fie integral si uniform polenizate cu ajutorul albinelor, pentru a se preveni astfel scaderea cantitativa si calitativa a recoltei de seminte. in acest scop se recomanda ca fiecare unitate agricola cultivatoare de floarea-soarelui sa intocmeasca concomitent cu devizele anuale si planul operativ de polenizare a culturii, care sa cuprinda urmatoarele:

  • suprafata cultivata cu floarea-soarelui pe tarlale;
  • distanta tarlalelor fata de comuna (sat), sosea sau drumul comunal ;
  • numarul famiiiilor de albine necesare pentru polenizarea completa, socotindu-se 2 familii puternice/ha (min. 1 familie de albine/ha);
  • numarul familiilor de albine existente in comuna, pe care se poate conta la polenizare si numai in cazul cand distanta de la tarla la comuna nu depaseste 800-1000 m;
  • deficitul de familii de albine, ce urmeaza a se asigura din timp, prin contractarea cu apicultorii prin filialele judetene ACA ;
  • schema de amplasare a stupilor pe teren, raport cu suprafata si forma tarlalei cultivate cu floarea-soarelui, astfel sa se asigure o polenizare uniforma si completa. La fixarea vetrelor de stupina pentru polenizare trebuie sa se aiba in vedere ca raza de zbor a albinelor nu depaseste in general 500-600 m, cercetarea cea mai intensa inregistrandu-se in jurul a 100-300 m. Pentru ca „planul operativ" privind polenizarea culturilor de floarea-soarelui sa fie realizat la timp si in conditii optime, in vederea obtinerii unei eficiente maxime, este necesar ca unitatile cultivatoare sa incheie din vreme contracte ferme cu detinatorii de familii de albine, prin filialele ACA. In aceste contracte trebuie sa se prevada atit obligatiile apicultorilor cit si ale beneficiarilor. In desfasurarea actiunii de polenizare cu ajutorul albinelor trebuie sa se tina seama de urmatoareleaspecte tehnico-organizatorice
  • deplasarea stupilor contractati trebuie sa se efectueze la inceputul infloririi lanului respectiv (5-10% flori aparute in lan) pentru a se realiza o eficienta maxima la polenizarea culturii ;
  • vetrele pentru amplasarea stupilor sa se stabileasca in apropierea lanului, dupa o schema intocmita astfel ca Intreaga suprafata sa fie polenizata uniform si complet.

In cazul suprafetelor mari, clnd asezarea vetrelor pe marginea culturii nu asigura polenizarea integrala, se vor prevedea vetre interioare plasate pe liniile de exploatare existente, sau la nevoie se vor amenaja vetre corespunzatoare in mijlocul lanului, luandu-se la amplasarea stupilor masuri pentru prevenirea ratacirii albinelor. Este necesar ca distanta de amplasare a stupilor fata de lan sa fie pina la 100 m, cind eficienta la polenizare si randamentul la cules sint maxime.

Familiile de albine contractate pentru polenizare trebuie sa fie puternice, bine populate cu albine, avInd fiecare 7-9 rame de puiet, deoarece s-a constatat ca familiile de albine mai slabe au un numar de culegatoare de patru ori mai mic.

O atentie deosebita trebuie sa se acorde polenizarii loturilor de hibridare pentru crearea hibrizilor simpli de floarea-soarelui care incepand cu anul 1972 ocupa suprafete tot mai importante. Loturile de hibridare comporta in anumite cazuri (atractivitate mai redusa) o tehnica speciala prin aplicarea dresajului albinelor si dublarea normei de familii la hectar pentru a se asigura un grad de fecunditate de 100%, tinand cont de importanta economica si valoarea biologica ridicata a semintei hibride de floarea-soarelui.

Pentru ca polenizarea cu ajutorul albinelor sa se desfasoare in conditii optime si eficient, unitatile cultivatoare de floarea-soarelui trebuie sa asigure:

  • interzicerea aplicarii tratamentelor cu substante toxice pentru albine (insecticide, ierbicide etc.) pe toata perioada infloritului florii-soarelui, pre-cum si la alte culturi invecinate aflate in floare;
  • aprovizionarea cu apa pentru albine;
  • acordarea unor recompense materiale pentru fiecare familie de albine transportata la polenizare, care sa acopere cheltuielile de transport si unele cheltuieli ce se efectueaza cu hranirile de stimulare pentru intensificarea polenizarii, mai ales in conditii meteorologice nefavorabile;
  • aplicarea la timp a intregului complex agrotehnic, ca: ingrasaminte, intretinerea culturii la zi etc, deoarece prin aceasta se creaza conditii favorabile pentru o secretie nectarifera mai buna si respectiv o cercetare a albinelor mai intensa.

Trebuie avut in vedere ca o actiune atit de importanta, de o amploare la nivel republican, nu poate sa dea rezultatele scontate fara incheierea de contracte ferme Intre apicultori si unitatile cultivatoare de floarea-soarelui. De aceea actiunea polenizarii culturilor de floarea-soarelui este necesar sa se generalizeze si sa i se acorde importanta corespunzatoare, deoarece printr-o polenizare saturata cu ajutorul albinelor a Intregei suprafete ocupata de aceasta cultura se realizeaza un spor de productie.

~ Extras din "Revista lunara de stiinta si practica apicola - APICULTURA" - editia iunie – 1972 ~

by admin


Trifoiul Alb si Trifoiul Rosu
TRlFOlUL ALB SI TRlFOlUL ROSU - DOUA VALOROASE PLANTE FURAJERO-MELIFEREprof. dr. ing. Maria-Octavia MANISOR~ Extras din "Romania Apicola" - editia martie - 1991 ~TRIFOIUL ALB (Trifolium repens)Ca specie spontana trifoiul alb este un component nelipsit al vegetatiei pajistilor din zona de campie pana la munte. Planta prezinta o mare variabilitate genetica, fapt ce-i confera o plasticitate ecologica..
comentarii - vezi comentarii