Formarea deprinderii de a lucra cu albinele

Formarea deprinderii de a lucra cu albinele

Examinarea corecta a familiei de albine si inteventiilor adecvate in stup sau in afara acestuia in cazuri de necesitate reprezinta cerinle "sine qua non" ale practicarii apiculturii rationale, eficiente. Experienta acumulata de-a lungul timpurilor pune la indemana celor al caror obiect de activitate este albina melifera numeroase cunostinte si deprinderi care concura la ingrijirea albinelor fara riscuri si neplaceri. S-a ajuns sa se stabileasca reguli decomportament cu albinele, respectarea lor avand o mare importanta practica.

Teama sau frica de intepaturi, rareori justificata constituie una din cauzele pentru care multi nu vin in contact cu albinele si deci nu se ocupa de cresterea lor. Practica demonstreaza ca albina este o insecta pe care omul o poate creste si dirija usor – asemenea altor specii, fara a avea de suferit de pe urma faptului ca ea este inzestrata cu ac. Aceasta numai atunci cand sunt temeinic cunoscute modul de viata al albinelor si particularitatile lor comportamentale.

In general, albinele devin agresive si inteapa canb in modul lor normal de viata intervine o schimbare care le irita. Cand suntem intepati trebuie sa ne dam seama ca am comis cel putin o greseala, pe care trebuies-o indreptam. Cu alte cuvinte, trebuie sa inlaturam cauza care a stanjenit ritmul de viata a albinelor. Exceptand un numar extrem de mic de familii de albine irascibile prin natura lor, cele mai multe cazuri in care apicultorul nu se comporta corect cu albinele, el determina ca acestea sa fie agresive. Oricine poate lucra cu albinele fara sa fie intepat daca cunoaste, intelege si respecta modul lor de viata, in acest scop, apicultorul trebuie sa dea, dovada de spirit de observatie si initiativa pentru a preveni sau a rezolva operativ si precis situatiile ce apar in practica de zi cu zi. Cunoscand faptul ca fiecare familie are anumite particularitati sunt necese asadar, intrventii specifice.

Pentru cel care lucreaza cu albinele se cer multe calitati, ce se formeaza in timp, ca de exemplu: rabdarea de a suporta o intepatura, stapanirea de sine, atitudinea de blandete (bunavointa) si comportament motrice specific, caracteristica principala fiind miscarile domoale. Trebuie sa ne formam deprinderea de a lucra cu albinele de asa maniera incat sa nu fim considerati dusmani. In prezenta uneia sau a mai multor albine pe corp ne vom pastra calmul, intrucat agitandu-ne, le provocam agresivitatea. Apicultorul incepator va trebui sa se autoeduce pentru a putea suporta plimbarea unei albine pe mana sau chiar pe fata. Albina nu trebule inlaturata prin efectuarea de manevre necontrolate. Miscarile repezi, manuirea brutala, zgomotele, trepidatiile, zguduiturile, frecarile fagurilor unul de altul sau de peretii stupului irita foarte tare albinele, facandu-le agresive. Apicultorul se va feri sa tuseasca deasupra stupului deschis (la controlul stupului) sau asupra albinelor (la controlul ramei).

lnainte de a intra in stupina pentru a controla starea ei, apicultorul se va spala bine cu apa si sapun obisnuit, neparfumat. Mirosurile iritante, de transpiratie, ceapa, usturoi, alcool, deodorante, cosmetice parfumate sau alte substante chimice asemanatoare, deranjeaza albinele, deterrninandu-le sa intepe.

Strivirea albinelor si mirosul de venin nelinistesc foarte mult, creeaza o stare de agitatie. Acesta este considerentul principal pentru care apicultorului i se cere sa lucreze cu multa atentie iar in cazul cand este intepat sa-si scoata imediat acul si sa administreze fum la locul intepaturii pentru a masca mirosul de venin, in caz contrar o intepatura va fi urmata de multe altele si este posibil ca apicultorul sa fie nevoit sa renunte de a cerceta mai departe stupul, sau sa treaca la urmatorul.

De asemenea va trebui sa ne ferim sa controlam familiile de albine pe timpul caldurilor mari, pe timp rece, noros, cu vant sau dupa ploaie, intrucat albinele in asemenea cazuri sunt foarte irascibile. Chiar si vara, la apariiia umbrei si a racorii de seara vom renunta sa deranjam albinele, intrucat in aceste situatii vom fi mai mult expusi la intepaturi.

Dupa o oarecare practica in stupina vom putea deosebi albinele cercetase de cele care intentioneaza sa atace. In general, o albina care se pregateste sa intepe se poate recunoaste dupa zumzetul ascutit, nervos pe care-l produce, precum si dupa zborul rapid, direct la tinta.

In cazul in care o albina ne da tarcoale pentru a cerceta "cine suntem si ce vrem", sa n-o agitam dand din mana nelinistit pentru a o indeparta, ci sa ne acoperim usor ochii cu mana, daca lucram fara masca si astfel, in scurt timp ne va lasa in pace.

Daca o albina a patruns in par, trebuie sa ne grabim sa o strivim inainte ca ea sa ajunga sa intepe, deoarece crezandu-se in pericol, cu siguranta va face acest lucru. La locul respectiv si pe degete se va da cu fum pentru a masca mirosul de venin.

Tinta de atac cea mai importanta a albinelor sunt ochii pentru ca le atrag atentia prin luciu precum si datorita faptului ca albinele, avand predilectie spre culori inchise, atunci cand sunt iritate se indreapta spre sprancenele negre. Cele mai periculoase intepaturi sunt la ochi (in lumina ochiului) dar acestea sunt extrem de rare, deoarece pleoapele sunt atat de sensibile incat se inchid instinctiv, in care caz albina inteapa pleoapa si nu ochiul. lata un motiv temeinic pentru care recomandam folosirea mastii nu numai de catre incepatori. Apicultorii cu experienta pot lucra si fara ea. Persoanele straine care asista sau ajuta la controlul familiilor de albine trebuie sa fie instruite asupra modului cum trebuie sa se comporte cu albinele, adica sa dea dovada de un componament linistit, sa nu execute miscari bruste, in cazul cand unele albine le cerceteaza, sa nu fuga, sa stea linistite protejand ochii cu mana si la nevoie sa se retraga la umbra sau sa se adaposteasca. Astfel, dupa 1-2 minute albinele se linistesc si singure se vor duce la lucrul lor.

Cei neinitiati considera albina foarte primejdioasa si pregatita oricand sa atace orice fiinta care incearca sa se apropie de stup. Faptul ca apicaltorul nu "beneficiaza” de intepaturi nici atunci cand lucreaza fara halat sau camasa este pus pe seama unei afirmatii eronate cum ca "albinele isi cunosc stapanul".

Apicultorul va purta in stupina echipamentul de protectie prevazut, fara sa se bazeze pe ideea ca albinele il vor recunoaste si nu-l vor ataca. Nu este recomandabil sa se umble descult pe vatra stupinei, mai ales copiii, care nu trebuie lasati nesupravegheati. Curiozitatea caracteristica varstei, normala si necesara, dar mai ales lipsa de experienta ii pot plasa in postura nedorita daca ajung sa umble la stupi fara sa fie indrumati. Apicultorul trebuie sa fie prudent cand are vizitatori in stupina pe care trebuie sa-i tina sub permanenta supraveghere. Nu rareori amanuntele sunt de luat in seama. Daca nu rezistam tentatiei de a mirosi o floara vom face acest lucru cu oarecare prudenta, pentru ca s-ar putea intampla sa fie ascunsa mai bine zis, ramasa) o albina in ea. Vom contrala, inainte de consum alimentele (fructele, bauturile dulci, fagurii cu miere) pe care ar putea zabovi albine.

Este recomandabil ca persoanele care doresc sa se ocupe cu cresterea albinelor sa-si verifice sensibilitatea la venin, adica reactia organismului la intepaturile de albine. In caz de manifestare a unei sensibilitati usoare se face un tratament desensibilizant. Aceasta presupune aplicarea unei serii de intepaturi, la inceput cu minim de venin, urmand apoi cu mai multe intepaturi, din plin. In mod gradat se va continua cu intepaturi tot mai depline si mai numeroase, 2-5 si chiar mai multe. Prin acest procedeu se formeaza in organismul uman anticorpi care-l fac cu timpul imun la intepaturile de albine. Persoanele foarte sensibile trebuie sa se adreseze de la inceput unui medic specialist alergolog, care le poate aplica antidoturi clasice sau ii poate trata preventiv prin injectarea in mod gradat de cantitaii mici de venin. Un minim de venin se obtirse prin aplicarea intepaturilor in cazul cand acul se scoate imediat, dupa prima intepatura, iar intepaturile din plin sunt cand acul se va scoate dupa 3-5 minute. Cantitatea pe care o poate elibera la o intepatura albina cu glanda de venin dezvoltata este de circa 0,3 mg venin lichid. in cazul desensibilizarii cu venin acel minim de venin se mai poate obtine si in laborator prin zdrobirea corpurilor de albine in care se gaseste si veninul. Din acest triturat se prepara un extract care are 0 concentratie de cateva mii de ori mai mica decat cea a veninului curat, extract care se injecteaza persoanelor hipersensibile. Majoritatea apicultorilor sunt imuni la intepaturile de albine tocmai prin faptul ca sunt intepati in repetate randuri si organismul lor isi dobandeste in timp imunitatea. Deci aceste persoane pot suporta chiar mai multe sute de intepaturi fara simptome de intoxicare. Dar sunt si persoane cu o hipersensibilitate pronuntata carora nu li se poate face desensibilizarea prin intepaturi de albine intrucat la repetarea intepaturilor, in loc sa intevina imunizarea, creste senslbilitatea organismului fata de componetii veninului de albine. Ele sunt foarte sensibile la intepaturi de albine si reactioneaza diferit in functie de organism: urticarie, umflare (edem), respiratie greoaie, voma, crampe abdominale, lesin, putand provoca chiar moartea. Intepaturile cele mai periculoase sunt cele aplicate in zona capului (gat, fap, gura si ochi) intrucat provoaca dificultati in deglutitie, respiratie sau vedere, umflatura (edemul) putand produce astuparea cailor respiratorii, provocand asfixie.

Persoanele cu un trecut alergic, care se stiu sensibile la venin sau care au rnai suferit un soc alergic vor consulta un alergolog care le va recomanda un set de medicamente pentru trusa medicala de urgenla, pe care le vor purta asupra lor atata timp cat sunt in preajma albinelor. Prezumptiva victima cat si cei din anturajul familial trebuie sa stie sa faca o injectie sub piele cu medicamente antialergice prescrise, pana la sosirea unui cadru medical.

Desi majoritatea apicultorilor sunt imuni la intepaturile de albine, datoria lor este sa cunoasca mijloacele de a acorda primul ajutor persoanelor hipersensibile intepate de albine. In primul rand daca acul insectei a ramas in piele, el trebuie inlaturat cat mai grabnic de la baza cu unghia sau cu lama unui cutit printr-o usoara miscare de razuire. La scoaterea acului nu se va prinde de vezica cu venin cu degetele sau cu penseta intrucat prin presarea acesteia pampam in rana tot veninul din punga cu venin care insoteste intotdeauna acul. Se suje puternic locul intepat daca este la vedere, se frectioneaza si se tamponeaza cu otet, apa sarata, sare sau amoniac pentru calmarea durerii. Apoi aplicam comprese cu gheata sau cu apa rece la care s-a adaugat sare. Se poate folosi tinctura mentolata.

Rezumnad toate cele spuse, trusa se prim ajutor nu trebuie sa lipseasca viitorului apicultor.


by admin