Concentratia siropului de zahar
Hranirea eficienta - conditie majora pentru intarire a familiilor de albine
pentru o buna iernare si pentru valorificarea optima amarilor culesuri

Concentratia siropului de zahar

Ing. V. ALEXANDRU • Institutul de cercctare si productiepentru apicultura
~ Extras din "Revista lunara de stiinta si practica apicola - APICULTURA" - editia ianuarie – 1985 ~

In Intretinerea albinelor s-a impamantenit practicafolosirii siropului de zahar atit in cursul anului in scop de stimulare aactivitatii de ouat a matcii si a albinelor in general, cit mai ales pentruinlocuire a rezervelor pentru iarna in vederea sporirii productiei de miereextrasa. Cindva, marele apicultor american A. Rooth spunea : „Daca mierea  aflata la sfirsitul verii in stupi este debuna calitate si bine capacita de albine, este o adevarata nebunie ca apicultorulsa o extraga pentru vinzare si sa cumpere zahar din care sa fiarba sirop cucare sa hraneasca albinele. Oricine gindeste ca in felul acesta poate obtinevreun avantaj se insala chiar daca ar vinde mierea cu un pret foarte ridicat si ar curnpara zaharul cu un pret foarte scazut.

Desigur, conditiile climaterice si de cules determina inunii ani o insuficienta asigurare a familiei de albine cu hrana naturala pentruiarna, fapt prin care suntem obligati sa completam rezervele de hrana cu siropde zahar, dar. acest lucru trebuie sa fie doar o masura de rezerva si nu oreguia. Apicultorii cu experienta isi intretin de regula albinele in tot cursulanului cu rezerve bogate de miere. Acestia s-au convins din practica deavantajele si eficienta acestui mod de Intretinere a albinelor si folosesc acestprincipiu ca baza in activitatea lor.

Totusi daca in cursul activitatii de intretinere afamiliilor de albine apare ne cesitatea completarii rezervelor de hrana cusirop de zahar, atunci se pune problema: care trebuie sa fie concentratiaoptima a zaharului in sirop? Aceasta problema, in urma a numeroase lucrari decercetare, dupa cum arata si autorul sovietic Sobarsol, intr-un material publicatin nr. 5/1984 al revistei „Pcelovodsvo“ este deosebit de importanta prinimplicatiile de ordin fiziologic si economic pe care le are asupra familiilorde albine.

Asupra concentratiei siropului de zahar diferiti autoriindica in gencral concentratii apropiate, fara a le raporta pe o doza concreta infiziologia albinei. Astfel, Nujdin in Manualul apicultorului - 1984, spune:„Siropul se pregateste in raport de 1,5 kg zahar Ia 1 litru apa. in aceastaconcentratie albinele invertesc zaharul suficient si se consurna mai putin intimpul prelucrarii, din 6 kg zahar in stup ramanand 6 kg de sirop dezahar". in alta lucrare - „Indrumator in apicultura” - 1977 Bulavin siCatova dau diferite retete de sirop - primavara ei recomanda sa se administrezesirop 1:1 iar pentru iarna 3 kg zahar la 2l apa.

Alta publicatie indica si concentraiii mai mari pentru iarna2:1 sau 5:3. in literatura noastra de specialitate sint indicate aceleasivalori concentratiei zaharului in sirop, folosindu-se in primavara si pentruhraniri de stimulare concentratii mai mici (1:1; 1,5:1) iar toamna, pentrucompletarea rezervelor, concentratii mai mari (2:1; 5:3). In aceasta situatiedesigur ca se naste Intrebarea: are concentratia siropului de zahar vreun rol inviata albinelor sau valorile indicate de diversi autori sunt de ordin subiectiv?

Se considera de regula ca pentru prelucrarea siropului maiputin concentrat albinele sint nevoite sa depuna un efort mai mare, din carecauza, toamna, este si dat albinelor intr-o concentratie mai mare. Primavaracind are loc dezvoltarea puterii familiei, siropul este dat mai diluat,considerindu-se ca plusul de apa poate fi folosit de albine la crestereapuietului si deci prin administrarea unui sirop mai diluat se reduce efortul deaducere a apei de catre albine in stup.

Cit de reala este aceasta ipoteza, este greu de spus, pentruca desi logica nici unul din ce!e doua cazuri nu au fundamentare stiintifica,de aici si parerile diferite la diversi autori, precum si nesiguranta careapare la aplicarea lor in practica. De aceea cel mai corect este ca inabordarea acestui subiect sa se porneasca chiar din natura albinei melifere.

In decurs de mii de ani organisrnul albinei s-a adaptat fatade nectar, care i-a devenit hrana de baza. Nectarul floral in marea majoritatea cazurilor contine 70-80% apa, acest continut variind in functie de conditiilenaturale sau de perioada din zi. Dimineata este secretat un nectar mai diluat(dupa Colbucov 83-86%), la amiaza mai concentrat (76-80%) iar spre sfirsitulzilei continutul in apa creste din nou. Pe timp uscat continutul de apa alnectarului scade pina la 40%, timp ce pe timp de ploaie poate creste pina la95%. Evolutia functiei glandelor secretoare de fermenti, in special alinvertazei - catalizatorul care provoaca disocierea zaharurilor compuse sitransformarea lor in zaharuri simple - a mers in mod natural in directiaadaptarii la nectarul cu un continut scazut de zahar. Nu Intamplator zborul celmai activ se observa in perioada mai racoroasa a zilei, cand nectarul nu esteprea concentrat. Cercetari efectuate in ultima vreme arata ca albinele aduc lastup nectar putin mai dituat decat cel pe care-l recolteaza din flori si nu cumse considera pina in prezent in timpul zborului de la floare la stup, nectarulin gusa albinei pierde o parte din apa, fiind depozitat in celule ceva maiconcentrat decit in momentul recoltarii.

Natura a inzestrat albina cu un sistem foarte eficient de indepartarea apei din nectar. Acest .sistem cuprinde in primul rInd imprastiereanectarului pe o suprafata mare a fagurilor deoarece cu cat suprafata de contacta lichidului cu aerul, este mai mare, cu atit este mai puternica evaporareaapei. La aceasta se adauga si efectul mutarii repetate dintr-un loc in a!tul alnectarului.

Un rol deosebit de mare in procesul de evaporare a apei dinnectar il joaca si temperatura din cuib. Daca temperatura mediului inconjuratoreste 25°C si nectarul are 72%, la 35°C continutul in apa scade la 52% ori incuib se mentine tocmai o asemenea temperatura.

Ventilatia activa si continua a cuibului de catre albine inurma careia aerul incartat cu vapori de apa calzi este inlocuit cu aer uscatdin afara duce de asemenea la eliminarea apei din nectar. Ca rezultat, nectarulpierde apa foarte repede, mult mai repede decit ne-am incipui. Intr-o singuranoapte albinele trec intregul nectar din zonele inferioare ale fagurilor incele superioare, eliminInd tot plusul de apa. Spre dimineata activitateaalbinelor indreptata in scopul eliminarii apei din nectar scade in mod vizibil,fapt constatat de oricare din apicultori. Nectarul adus in ziua precedenta esteatat  de ingrosat incit nu mai sare dincelule la scuturarea fagurilor, indiferent de cantitatea in care a fost adus.Sa ne gandim in acest sens la culesurile puternice de la salcam, tei etc., candcantitatea de nectar adusa de albine este uneori de 5-7-10 kg.

De altfel nici nu ar fi putut altfel - solutia dulce cu uncontinut mare de apa, in care se afla tot felul de agenti de fermentatie, careeste nectarul, pus in con ditii de temperatura ridicata din stup poate foarterepede sa se strice intrand in fermentatie. Singura cale de pastrare esteeliminarea apei si deci cresterea concentratiei zaharului intr-un timp cit maiscurt.

Dupa cum vedem, eliminarea apei din nectar pentru albine nueste o problema. Principalul este aducerea zaharului in forme simple, usor dedigerat.

Odata cu mutarea nectarului din celula in celula, albineleadauga de fiecare data ferment invertaza, care activeaza reactia de hidroliza azaharozei, adica desfacerea ei in zaharuri simple glucoza si fructoza. Acestproces este realizat de albinele tinere, ale caror glande ating, in aceastaperioada dezvoltarea maxima. Dupa observatiile lui Comarov la albineleculegacoare glandele respective secreta foarte putIn ferment si practic nu aunici o influenta asupra invertirii zallarului din nectar. Din aceasta cauzasperanta apicultorului de a folosi albina batrina de Ia sfarsitul sezonuluiactiv pentru prelucrarea siropului de zahar, in vederea pregatirii rezervelorpentru iama, nu se implineste, in lucrarea respectiva  fiind incluse tot albinele tinere care urmeazasa ierneze si care in felul acesta Isi consuma resursele lor fiziologice. Odatacu cercetarea glandelor salivare ale albinelor, Cornarov a studiat procesulbiochimic care are loc in nectar din momentul ajungerii  lui in faguri.

Disocierea zaharului incepe inca din glandele nectarifereale florilor, in nectar putanduse gasi oricand glucoza. Fermentu invertazaadaugat de albine in nectar grabeste acest proces. La Inceput reactia are locintr-o cantitate mare de apa, care nu impiedica direct procesul dar conditioneazafolosirea unei cantitati mai mari de ferment. Pe parcurs, pe masura ce zaharozaeste invertita iar fermentul consumat, reactia se incetineste treptar, dacaalbinele nu adauga la timp doze noi de ferment.

In urma disocierii zaharozei, creste concentratia dezaharuri simple, care incep sa franeze reactia de invertire. Pentru a preintampinaacest fapt, albinele adauga in celulele cu miere proaspata, parti noi de nectarproaspat, adica de solutie de zaharoza, cu care dilueaza mierea, stabilindconditii proprice continuarii procesului de invertire. In acest sens Comarovscrie : „Adaugarea de portii proaspete de solutie de zaharoza, determina,continuarea reactiei. In miere ramane tot mai putina zaharoza. Aceste douasituatii - spune cercetatorul sovietic - repetatele adausuri de ferrnent siadaugarea de solutie proaspata de zaharoza ne reflecta in mod nou unele caracteristicibiologice ale familiei de albine«.

Pentru practica devine clar a albinele prelucreaza mai usorsi aduc la conditia de zaharuri usor asimilabile siropul de zahar mai diluatdecit cel cu concentratie mare. Nu intimplator familiile carora li seadministreaza sirop concentrat, care necesita din partea albinelor o prealabiladilutie, sufera o uzura puternica si spre sfirsitul hranirii devin inactive sichiar salabesc ca putere. In plus, cu toate eforturile depuse alhinele nu reusescsa transforme in zaharuri simple intreaga cantitate de zahar din siropurileconcentrate. In produsul rezultat ramane o cantitate de zaharoza si, de douaori, mai putine substante proteice. Aceasta il fac greu de asimilat si maisarac in calorii, iar din punct de vedere chimic si hiologic si mai indepartatde hrana naturala - mierea. De asemenea, hrana rezultata din siropul de zahatconcentrat, in urma insuficientei hidrolize tinde usor sa cristalizeze, faptdeosebit de daunator albinelor in timpul iernii. Masurile care se iau pentruusurarea procesului de fermentare (hidroliza) prin adaugarea in sirop dediferiti acizi, rezolva doar in ,mica masura problema.

Din cercetarile efectuate de diferiti au tori s-a stabilitalbinele culeg cu placere nectarul care nu depaseste 50% continut in zahar.Nectarul mai concentrat este cules in continuare, este pre lucrat mai greu.Acelasi lucru se refera si la siropul de zahar. De aceea, ca o concluziedirecta se poate considera ca, concentratia siropulut preparat dintr-o partezahar si una de apa, este cea mai rationata si mai usor de folosit practicaapicola, corespunzand in acelasi timp concentratiei naturale a zaharuluinectar.

~ Extras din "Revista lunara de stiinta si practica apicola - APICULTURA" - editia ianuarie – 1985 ~

by admin