Apicultura pentru incepatori – Stuparitul pastoral
Apicultura pentru incepatori:

Stuparitul pastoral

Una din principalele cai pentru realizarea unor productii mari de la albine, consta in valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. Pentru a se valorifica mai multe culesuri, familiile de albine se transporta la o oarecare distanta de la vatra stupinei, adeseori la zeci si sute de kilometri departare. Apicultura pastorala mai trebuie practicata pe scara larga in vederea polenizarii culturilor de plante entomofile ca: rapita, floarea-soarelui, sparceta, trifoi, hrisca, bumbac, plante medicinale, precum si a pomilor si arbustilor fructiferi.

In functie de resursele melifere, stuparitul pastoral poate incepe primavara devreme si se poate incheia toamna tarziu. Astfel, in lunile martie si aprilie, familiile de albine pot fi deplasate la masivele de artar, paltin, salcie alba si capreasca, pomi fructiferi si la flora erbacee timpurie, unde, pe langa dezvoltarea foarte buna a familiilor in vederea culesului principal, destul de frecvent se obtin si productii de 4-5 kg miere marfa.

La jumatatea lunii aprilie, familiile se pot deplasa la culesurile de rapita, salcam, apoi la masivele de coriandru, tei floarea soarelui. De la culesul de salcam se pot valorifica 2-3 culesuri, pe masura infloririi lui, incepand cu masivele din ses, apoi cele din zona colinara si de dealuri si terminand cu cele din zona submontana.

Dupa valorificarea salcamului, stupii se pot deplasa la masivele de tei si apoi la cele de floarea-soarelui, cultura ce ofera una din cele mai sigure, abundente si de durata culesuri. Relativ in aceeasi perioada in zonele de dealuri si cele montane, ofera cules zmeurul, sburatoarea si fanetele, iar toamna se poate face deplasarea stupilor in zona inundabila a Dunarii si in Delta Dunarii.

Deplasarea stupilor la pastoral se va face de asemenea maniera incat cheltuielile de transport sa nu fie foarte mari, iar productia de miere marfa ce se poate realiza la aceste masive sa fie rentabila.

Pentru reusita acestei actiuni, sunt necesare o serie de lucrari premergatoare cum ar fi: identificarea resurselor melifere, obtinerea repartitiei pentru zona respectiva, culegerea de informatii asupra bolilor din zona, obtinerea certificatului sanitar-veterinar, stabilirea itinerarului si a drumurilor de acces, alegerea si fixarea vetrelor, stabilirea mijloacelor de transport si a datei probabile a infloririi plantelor melifere din zona respectiva.

Pentru a obtine productii ridicate de miere se vor evita in mod obligatoriu supraaglomerarile de stupi, practica destul de frecventa mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomereaza familiile de albine si se obtin productii mici, neglijandu-se sursele melifere mai mici, dar capabile sa asigure productii mult mai mari. Astfel, se recomanda urmatoarele incarcaturi pe hectar in functie de flora:

- la salcam: 14-18 familii;
- la tei: 6-10 familii;
- la floarea-soarelui: 1-2 familii;
- la leguminoase perene: 4-6 familii;
- la plante medicinale si aromatice: 3-4 familii;
- la zmeuris: 3-5 familii.

Inainte de a pleca la pastoral cu 1-2 saptamani, apicultorul va face o recunoastere amanuntita a regiunii unde urmeaza sa se transporte familiile, pentru a stabili definitiv vatra, drumurile de acces, data deschiderii florilor si ultimele evaluari asupra capacitatii nectarifere a florei.

Pentru asezarea vetrei stupinei se recomanda o poienita din marginea masivului melifer, o raritura de padure si chiar sub arbori, cum este cazul in padurile de salcam, tei etc. Daca nu este posibil acest lucru, este bine sa se gaseasca o modalitate de a umbri intr-o oarecare masura stupii, pentru a nu fi expusi direct arsitei.

Pe langa intervalul destinat cercetarii familiilor de albine si a celui de valorificare a culesului, apicultorul mai are nevoie si de o cabana apicola, ca spatiu de lucru si odihna. Cu cateva zile inainte de plecare se indeparteaza din stupi fagurii artificiali si cei nou claditi, spatiul liber se completeaza la stupii orizontali cu rame goale, iar la stupii verticali se ataseaza magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. Ramele de magazie care nu au distantatoare se fixeaza cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm, prevazute in partea superioara cu o placa din tabla sau cu un cui, care impiedica caderea acestora intre rame. In lipsa blocurilor, fixarea se poate face cu cuie de 40 mm, ce se bat in peretii din fata si din spate, in dreptul treimii superioare a ramelor, care se aduna in una din partile laterale ale magaziei, dupa o prealabila indepartare a albinelor de pe ele, procedeu mai putin indicat, deoarece degradeaza stupii. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri avand miere necapacita, deoarece albinele, consumand o cantitate mai mare din aceasta, vor creste temperatura din interiorul stupilor, avand drept consecinta inmuierea si ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor.

Stupii defecti se repara, pentru a se evita iesirea albinelor prin diferite crapaturi. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare numar de albine pe timpul transportului, ci contribuie si la mentinerea unei stari de agitatie in interiorul familiilor, stare tot atat de daunatoare. Crapaturile stupilor prin care aparent nu pot iesi albinele, se recomanda a fi chituite.

Pentru asigurarea aerisirii, podisoarele si blocurile de la orificiile de ventilatie ale capacelelor se inlatura, iar la stupul multietajat, pe corpul superior, se aseaza rama de ventilatie.

In cazul in care in stupii orizontali se transporta si familii ajutatoare, deasupra cuiburilor acestora se aseaza o rama cu plasa de sarma, ce asigura aerisirea si impiedica unificarea celor doua familii. Este contraindicata aplicarea la urdinis a plasei de sarma, deoarece albinele, incercand sa iasa, blocheaza urdinisul si mor asfixiate.

Tot pentru a evita cresterea temperaturii in interiorul stupului, la imperecherea lor se lasa un spatiu de refugiu direct proportional cu marimea familiei si cu durata transportului, cu temperatura medie a aerului pe timpul cand se executa transportul si invers proportionala cu marimea orificiilor de ventilatie. Astfel, la un stup orizontal in care familia ocupa 10-12 rame, se considera suficient spatiu ramas gol, adica spatiul ocupat de 8-10 rame complet goale, la stupii verticali cu magazie, un magazin gol, iar la cel multietajat, corpul de deasupra.

Partile mobile ale stupilor se fixeaza cu dispozitive speciale, vergele sau lanturi prinse in piulite tip fluture sau cu alte sisteme (fig. 67). La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leaga soclul de partile laterale ale corpului cu sarma de 3 mm, prin intermediul a cate doua suruburi. Celelalte parti ale stupului se fixeaza prin sarme duble, ce se leaga de copac si de un cui batut oblic in scobiturile ce servesc ca manere la manipularea stupilor, dupa care sarmele se ancoreaza prin rasucire cu un cui.

Cand zborul albinelor a incetat, urdinisurile se inchid, iar daca albinele nu s-au retras de pe scandura de zbor le obligam sa intre in stup folosind fumul cu atentie, pentru ca acesta sa nu patrunda in interior sau, la nevoie, stropindu-le cu apa. Dupa ce am efectuat o ultima verificare a modului de inchidere, stupul se prinde de manere si se transporta la vehicul.

Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului, stupii se aseaza diferit, in functie de felul vehiculului si de starea drumului. In vagoane, precum si in camioanele care se deplaseaza pe drumuri bune, tinand cont de frecventa tamponarilor, respectiv a franarilor, stupii se aseaza cu ramele paralel cu sensul de inaintare, iar in camioanele si carutele ce parcurg trasee accidentate, acestia se aseaza cu ramele perpendicular pe directia de mers.

La incarcarea stupilor, urdinisurile se orienteaza spre inapoi, pentru a se observa eventualele „evadari” ale albinelor. In vehiculele de capacitate mare, stupii se aseaza suprapusi, cu conditia ca incarcatura sa fie echilibrata. Pentru a nu se misca in timpul transportului stupii se leaga transversal si longitudinal cu franghii, realizandu-se astfel o legare sub forma de plasa, care nu va ceda indiferent de distanta sau gradul de accidentare a drumului. Transportul se efectueaza atent, de preferinta noaptea, evitandu-se manevrele bruste, terenurile accidentate, iar curbele se parcurg cu viteze reduse. Apicultorii care insotesc transportul de stupi, trebuie sa aiba la indemana unul sau doua afumatoare, masti, cuie, ciocane, cleste si in mod special un vas cu pamant moale si framantat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea iesi albinele, ori o bucata de chit de geam sau plastelina.

Ajunsi la destinatie se instaleaza adapatorul, stupii se descarca, se aseaza pe vatra, se deschid dupa o jumatate de ora urdinisurile, iar seara dupa linistirea albinelor, se aseaza podisoarele, iar in zilele urmatoare se executa „despachetarea” si organizarea cuiburilor. In primele zile dupa transport, albinele sunt iritate, motiv pentru care apicultorul trebuie sa fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc in apropierea stupinei.

Dupa incetarea culesului, mierea se extrage, lasand insa in fiecare familie cel putin 5 kg rezerva de hrana pentru continuarea dezvoltarii.

La inapoierea de la pastoral, pregatirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior, cu specificarea doar a faptului ca fagurii cu miere si, in special, cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta in familiile respective, neexistand pericolul ruperii lor, deoarece s-au intarit in suficienta masura ca sa reziste transportului.

Recoltarea mierii

Fagurii cu miere se recolteaza in momentul cand treimea superioara a acestora incepe sa fie capacita. Operatiunea de recoltare a fagurilor cu miere se executa o data sau de mai multe ori in decursul unui cules. Este important ca ultima recoltare sa se execute cu 1-2 zile inainte de sfarsitul culesului, in cazul celui de scurta durata si cu 5-6 zile inainte de sfarsitul culesului, in cazul celui de lunga durata, dar de mica intensitate (faneata, floarea soarelui), prevenind in acest fel furtul. Sfarsitul culesului se stabileste dupa: terminarea infloririi plantelor melifere furnizoare de nectar, dupa scaderea activitatii albinelor care devin irascibile si se preteaza la furt, precum si dupa indicatiile cantarului de control.

Inventarul apicol necesar pentru aceasta operatiune este format din cutitul de descapacit, extractorul, sita pentru miere si bidoanele de pastrare.

Inlaturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu turbosuflanta.

Pentru a preveni furtul, fagurii se recolteaza cu atentie, evitandu-se stropirea stupilor cu miere, dupa care acestia se introduc in lazi de transport si se duc la locul de extractie.

Inainte de a se introduce in extractor, fagurii se descapacesc deasupra unei tavi (fig. 68) cu ajutorul unui cutit descapacitor, incalzit in prealabil in apa fierbinte sau cu ajutorul furculitei de descapacit. Fagurii se introduc apoi prin extractor (fig. 70), acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite asezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. Extractorul se aseaza in pozitie perfect verticala, iar lagarele se ung cu vaselina sau cu miere.

In extractoarele radiale, ramele se aseaza cu spetezele superioare spre exterior, iar in cele tangentiale cu speteaza portfagurelui in directie inversa sensului de miscare. Acest mod de asezare este impus de orientarea inferosuperioara a celulelor din faguri. La introducerea fagurilor in extractor se va tine seama si de cantitatea de miere pe care acestia o contin pentru a se asigura o repartizare uniforma, prevenind astfel descentrarea rotorului in timpul miscarii.

La inceput, invartirea manivelei extractorului se va face incet si uniform, viteza marindu-se progresiv. In medie se considera ca sunt necesare 240 turatii pe minut, ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. Pentru a preveni ruperea fagurilor, mierea de pe prima fata nu se extrage complet, ci numai aproximativ jumatate, dupa care, fagurii se intorc pe cealalta parte, iar dupa indepartarea completa a mierii se introduc in pozitia initiala pentru extragerea mierii in intregime.

Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc in stupi pentru a servi la depozitarea nectarului, in cazul in care culesul continua sau pentru a fi curatati si reparati de catre albine, cand culesul inceteaza, situatie in care, dupa cca. 24 ore, ei se scot si se pastreaza. Pentru ca mierea obtinuta sa fie lipsita de corpi straini, la robinetul extractorului se ataseaza o sita de strecurat.

Dupa terminarea extractiei, utilajul folosit se spala cu apa calda, se sterge si se usuca.

Marcarea matcilor 

Marcarea matcilor se face prin diverse metode dintre care amintim: aplicarea pe partea dorsala a toracelui a unor rondele de plastic, staniol sau lac duco diluat. Matca se imobilizeaza intre doua degete ale mainii stangi, iar cu cea dreapta se aplica lacul sau solutia de lipit, dupa care se aseaza rondela. Eliberarea matcii se face dupa uscarea adezivului sau a lacului folosit, timp in care ea se linisteste si mirosul iritant dispare. In cazul in care matca se elibereaza imediat dupa marcare, ea alearga pe faguri, albinele nu o recunosc si datorita mirosului de lac sau adeziv acestea o ataca.

Pentru cunoasterea varstei s-a stabilit un sistem international, format din cinci culori (alb, galben, rosu, verde si albastru), care se folosesc anual, succesiv, respectand ordinea enuntata. Dupa aplicarea culorii albastre se reincepe ciclul cu culoarea alba.

Sistemul international de marcare consta in folosirea a cinci culori in functie de ultima cifra a anului calendaristic astfel:

0 si 5 – albastru;
1 si 6 – alb;
2 si 7 – galben;
3 si 8 – rosu;
4 si 9 – verde.

Operatiunea de marcare se face inainte de introducerea matcilor in nuclee de imperechere, iar in cazul in care in aceste nuclee se introduc botci, marcarea se face dupa imperechere, odata cu recoltarea, inainte de a fi introduse in coliviile de transport Benton.

Matcile imperecheate destinate expedierii se recolteaza in colivii de tip Benton.

Dupa introducerea matcii in colivie se mai introduc 10-12 albine provenite dintr-o familie organizata sau cu albine din familia starter. Pe timpul transportului se asigura hrana, alcatuita dintr-un amestec de pasta de zahar si miere, acoperita cu o foita de celofan sau polietilena, care este introdusa in ultimul compartiment al coliviei.

by admin


Apicultura pentru incepatori – Hrana albinelor
Apicultura pentru incepatori:
Hrana albinelor In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg- polen 25 kg- apa 50 litri Nectarul – reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Viata coloniei de albine
Viata coloniei de albine Relatii de nutritie in familia de albine Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca, albine lucratoare si trantori). In interiorul familiei de albine, o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe, in..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Intretinerea si ingrijirea albinelor
Intretinerea si ingrijirea albinelorAvand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre, vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu.INTRETINEREA, INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATITrebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului, de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural da..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Intretinerea si stimularea albinelor
Apicultura pentru incepatori:
Intretinerea si stimularea albinelorFamiliile puternice au la sfarsitul toamnei o populatie cuprinsa intre 1,5 si 2 kg albine, familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcam in primavara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegatoare). In acest scop, se iau urmatoarele masuri tehnologice: selectionarea unor biotipuri valoroase, folosirea de matci tinere, intretinerea familiilor de albine cu ..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Ameliorarea familiilor de albine
Apicultura pentru incepatori:
Ameliorarea familiilor de albineIn practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu, de temperatura si cules, intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie, apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare, dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana.Toate aceste ..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Baza melifera
Apicultura pentru incepatori:
Baza meliferaBaza melifera:constituie totalitatea plantelor melifere si flora melifera din raza economica de zbor a albinelor (raza de zbor) pentru cules de necesitate este de 6km, iar pentru un cules economic este de 3 km)Situatia actuala a bazei melifere din tara:Apicultura ara ca obiectiv cunoasterea numarului familiilor de albine si realizarea unor productii cat mai amri si cat mai diversifica..
comentarii - vezi comentarii