Apicultura pentru incepatori – Intretinerea si ingrijirea albinelor

Intretinerea si ingrijirea albinelor

Avand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre, vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu.

INTRETINEREA, INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI

Trebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului, de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural dar si acumularea de mari cantitati de miere pe timpul culesului intens este posibila doar in stup cu volum mare si variabil.

Un asemenea stup este cel multietajat: acest stup este cel mai raspandit in lume fiind cel mai eficient in exploatarea familiilor la pastoral si permite obtinerea unei mieri superioare cantitativ si mai ales cantitativ.

Importanta acestui tip de stup creste odata cu intensivizarea si intensificarea apiculturii;

Cresterea numarului de familii de albine ce detine un apicultor determunat sa renunte la stupul orizontal, convingandu-se ca in stupii multietajati familia de albine se dezvolta mult mai repede si mai bine in primavara, se pot cladi cu usurinta fagurii, frigurile roitului se previn si se combat usor.

Transvazarea (mutarea) familiilor de albine in stupi multietajati - mutarea familiilor de albine trebuie efectuata in perioada favorabila de primavara, dupa iesirea din iarna, cand suprafata de puiet nu este prea mare si ocupa partea centrala a cuibului. Trebuie avut in vedere ca temperatura mediului ambiant sa fie ridicata (+150C - +200C) si albina culegatoare sa aiba cel putin un cules de intretinere evitand astfel racirea puitului sau aparitia furtisagului.

Transvazarea efectiva se face prin mutarea stupului vechi in spate si asezarea celui nou in locul acestuia. Albina culegatoare va intra direct in noul stup, iar ramele se aseaza in ordinea normala fireasca a unui cuib.

<>Mentionam faptul ca matca trebuie depistata din timp si mutata cu mare atentie eliminand posibilitatea lovirii sau pierderii ei pe timpul transvazarii.

Principii de intretinere

Se realizeaza prin:

a) Lucrari pregatitoare si anume:

- incheierea si insarmarea ramelor;
- scoatarea fagurilor vechi si topirea acestora;
- pregatirea materialelor (corpuri, funduri, podisoare, reparatii si dezinfectii), toate acestea fiind efectuate de apicultor pe timpul iernii, echilibrandu-se astfel efortul pe tot parcursul anului apicol.

b) Lucrari de revizie in timpul sezonului activ cum ar fi:

- curatarea fundurilor de stupi;
- masuri suplimentare de pastrare a calduri in stup;
- inversarea corpurilor pentru cresterea cantitatii de puiet;
- largirea spatiului pentru valorificarea culesurilor;
- recoltarea mierii si pregatirea pentru iernat;

Toate aceste activitati se pot desfasura doar in conditiile existentei unei familii de albine puternice.

In general aceste familii ierneaza pe doua corpuri de multietajat, albinele odata cu traversarea perioadei de iernare urca usor spre al II-lea cat cu rezerve de hrana;

Spre terminarea perioadei de iernat familia lasa catul de jos practic gol, fara o celula de miere mutandu-se in cel de-al II-lea cat, timp in care alaturi de consumul de miere matca incepe sa depuna oua in mijlocul cuibului.

Dupa acest moment (inceputul lunii februarie) a doua decada a aceleiasi luni eclozioneaza albina tanara ce va face „schimbul de generatii”. Acest schimb are un rol deosebit in dinamica dezvoltarii fiziologice si apoi biologice a familiei de albine. Acest proces de schimbare a generatiilor are o importanta covarsitore asupra dezvoltarii si performantelor ce le va inregistra colonia respectiva.

Se cunoaste ca in perioda de iernare albina ce formeaza ghemul de iernare traieste in conditii normale maxim 150 de zile, dup care moare. In astfel de conditii este obligatoriu de stiut de catre apicultorul profesionist ca el trebuie sa stimuleze zborurile de curatireale albinei si ouatul matcii prin diverse metode. Aparitia primei generatii de albina spre sfarsitul lunii februarie va avea ca efect cresterea in progresie geometrica a numarului indivizilor in familie, schimbarea intre generatii facandu-se practic nevazuta, neperceputa sau nesimtita de catre apicultor;

Convergenta tuturor acestor actiuni intreprinse de apicultor vor face ca primul cules de nectar sa-i gaseasca familiile de albine foatre bine dezvoltate, apte si capabile de a valorifica eficient sau superior sursele de nectar reflectat in ultima instanta in mierea marfa extrasa;

Corpul stupului multietajat – restrans la 10 rame are cele mai bune conditii de microclimat pentru cresterea puietului. Revizia de primavara stabileste prezenta sau lipsa puietului, dupa care cuibul se izoleaza termic.

Familia de albine cu o dezvoltare normala, intretinuta in acest tip de stup (multietajat) nu se va controla zilnic, ci la interval de 3 saptamani atunci cand corul superior va avea 6-7 rame cu puiet fiind necesara interventia apiculorului prin inversarea corpurilor si crearea de noi spatii de ouat pentru matca. Odata cu ocuparea celor doua corpuri cu puiet de toate categoriile la inceputul primului cules masiv de nectar in functie de puterea familiei de albine apicultorul va adauga una sau doua corpuri cu rame in vederea depunerii nectarului si transformarii acestuia in miere;

Tot in perioada culesului se va proceda la introducerea ramelor cu faguri artificiali in vederea construirii;

Formarea si stocarea rezervelor pentru iernarea familiilor de albine in acest tip de stup atrage dupa sine indeplinirea si respectarea cu strictete a anumitor cerinte atat tehnice, tehnologice cat si biologice – cea dintai ar fi aceea a separarii fagurilor cu miere capacita de valoare cantitativa superioara, avand si pastura in proxima apropiere a acestora – aici trebuie mentionat faptul ca rama cu miere sa nu ocupe in totalitate spatiul fagurelui, ultima patrime trebuie sa ramana goala, necesitate obligatorie prinderii si comunicarii ghemului de iernare format intre rame. Lipsa acestor spatii cu celule goale are efect nefast asupra bunei iernari si comunicari a indivizilor in cuib ducand la o uzura puternica, un consum mare de hrana si incarcarea prematura a pungii rectale. In asemenea conditii ramele pline de miere vor functiona ca diafragme reci, facand imposibil transferul si mentinerea caldurii ghemului in unitatea sa, sau ca nivele diferite de temperatura in invelisurile ce constituie acest ghem.

Asezarea unor rame bine construite cu rezerve glucidice si proteice vor avea efect benefic in primavara, coinstituind suport celular pentru depunerea de oua pentru lucratoare;

In general dupa prima extractie apar si primele simptome ale „slabiciunii matcii” – a oboselii ei dupa un efort considerabil de depunere a pontei zilnice timp de 3 – 4 luni a 1500 – 2000 oua zilnic. Controlul evolutiei puietului dupa acest eveniment ne va da raspunsul dac in acea familie de albine trebuie sau nu sa inlocuim matca respectiva. Daca „da” atunci ea trebuie inlocuita imediat sau in timpul culesului pentru a nu avea o influenta majora negativa in dezvoltrea biologica ulterioara a familiei de albine. Introducerea unei matci imperecheate practic nu face simtita inlocuirea celei batrane, dezvoltarea biologica avand din contra o evolutie pozitiva, in schimb introducerea unei botci selectionate va intrerupe minim 2 saptamni lantul continuarii dezvoltarii biologice;

Aranjarea cuibului dupa sezonul de cules – asezarea ramelor cu rezervele de miere bilaterla in cuib, asigura aproximtiv 100% organizarea familiei de lbine din mediul salbatic, ghemul avand o formare elipsoidala sau sferica si un consum minim de hrana;

Lipsa hranei obliga pe apicultor sa treaca la completarea rezervelor de miere prin hraniri succesive de sirop de zahar. Aceasta lucrare trebui e efectuata pe parcursul lunii august si jumtatea lunii septembrie dand asfel posibiltea intrarii in iarna a unei albine neuzate. Completarea cu miere din zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din rezervele totale de miere florala.

INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IN PERIOADA DE ROIRE

ROIREA NATURALA

Instinctul de roire se declanseaza in mod obisnuit in luna mai, perioada in care familiile de albine ajung la dezvoltarea maxima, capabile sa valorifice corespunzator culesurile.

In perioada de pregatire a familiilor pentru roire albinele devin inactive, astfel incat in aceasta perioada se poate spune ca nu avem recolta de miere. Familiile de albine care se pregatesc pentru roire se recunosc prin faptul ca isi reduc simtitor activitatea de zbor si de depozitare a nectarului si polenului, inceteaza cladirea fagurilor artificiali, cladesc numeroase celule de trantor si botci, matca inceteaza ouatul, astfel suprafetele ocupate cu puiet necapacit se reduc treptat, pana cand acesta dispare complet, iar aparitia de oua in botci reprezinta „semnalul” declansarii roitului, respectiv intrarea familiei de albine in „frigurile roitului”.

Un alt semn al roitului este asa numita „barba”, albinele nu mai au unde sa depuna nectar, isi reduc munca si se aglomereaza pe peretele din fata al stupului.

Mentinerea familiilor in stare activa se realizeaza prin aplicarea urmatoarelor masuri: dotarea familiilor de albine cu matci tinere din suse cu instinct de roire diminuat, mentinerea in interiorul stupului a unei temperaturi optime si a unui echilibru biologic normal.

In general, matcile tinere si cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a „substantei de matca” mult mai mare, ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltarii ovarelor albinelor lucratoare si prevenirea roitului. „Substanta de matca” este recoltata de albine prin lins de pe corpul matcii si difuzata tuturor albinelor prin schimbul de hrana care arte loc in familiile de albine.

Temperatura optima din interiorul stupului se mentine prin intretinerea familiilor de albine in stupi de mare volum, deschiderea maxima a urdinisurilor, marirea la timp a volumului stupilor prin largirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali, prin atasarea de magazii sau corpuri suplimentare, inversarea corpurilor la stupii multietajati pentru a muta corpul cu botci „insamantate” pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi intre ramele cu puiet, cat si prin asezarea stupilor la umbra.

Mentinerea unui echilibru biologic intre numarul albinelor doici si cantitatea de puiet tanar ce trebuie hranit, reprezinta o alta masura importanta pentru mentinerea familiilor in stare activa si echilibrarea populatiei intre familiile de albine.

Echilibrul biologic este normal cand unei larve ii revin 3-4 albine doici. Cand numarul doicilor depaseste aceasta limita, apare un surplus de doici care nu-si pot valorifica laptisorul, fapt pentru care este consumat de albine, ceea ce determina o hipertrofie ovariana si modificari de comportament, concretizate prin aparitia instinctului de roire. In aceasta situatie, pentru a impiedica eclozionarea unor noi generatii de albine tinere, se ridica saptamanal cate un fagure cu puiet gata de ecloziune si se introduce in familii slabe, iar de la acestea se dau in schimb rame cu oua si puiet tanar pentru hranire.

Datorita numeroaselor interventii, acest procedeu este aplicabil numai in stupinele cu un efectiv redus de familii de albine, avand totodata inconvenientul ca nu permite efectuarea selectiei familiilor valoroase. In stupinele mari este necesar a se forma in corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere, care in timpul culesului se unifica cu familia din care a provenit sau se mentine ca familie ajutatoare.

Suprimarea periodica a botcilor cu larve nu impiedica roitul ci, din contra, mareste perioada de inactivitate a familiilor de albine.

Combaterea roirii se poate face si prin divizarea temporara a familiei de albine, procedeu ce difera in functie de tipul de stup. Astfel, in stupul orizontal, dupa distrugerea tuturor botcilor existente, se ia fagurele pe care se afla matca si impreuna cu alti 2-3 faguri cu puiet necapacit se vor amplasa la capatul opus al stupului, separandu-se cu gratia despartitoare si deschizandu-se urdinisul secundar. In spatiul dintre cele doua cuiburi se interpun mai multi fagurii artificiali. In familia fara matca vor apare botci, iar dupa 2-3 saptamani cele doua familii se unesc din nou, ramanand in familia reunificata o singura matca, de obicei cea tanara. Prin acest procedeu s-a reusit astfel impiedicarea roirii si obtinerea unei familii puternice.

In stupii multietajati, fagurele pe care se gaseste matca, impreuna cu 2-3 faguri cu puiet necapacit si 2-3 faguri artificiali se vor aseza in corpul de jos. In corpul de sus, despartit de o gratie, se pun fagurii cu celule goale si fagurii artificiali. In corpul al treilea se vor aseza toti fagurii cu puiet, corp in care albinele vor construi botci, dar nu pentru roire, ci pentru a-si creste o noua matca. Albinele din cele doua familii nou formate vor utiliza in comun corpul al doilea pentru depozitarea nectarului. Dupa terminarea culesului si extragerea mierii, cele doua familii se vor unifica, ramanand in familia astfel formata numai matca tanara.

De fapt, in momentul iesirii roiului primar, in familia mama exista mai multe botci capacite sau necapacite. Prima matca care se naste, se si grabeste sa-si distruga rivalele potentiale aflate in botci. In cazul unor nasteri simultane, matcile se lupta intre ele, dar, daca familia pregateste un roi secundar, isi apara botcile de prima matca eclozionata, astfel ca la plecarea roiului secundar cu o matca neimperecheata raman in botci gata de ecloziune mai multe matci. Matcile care se pregatesc sa eclozioneze precum si matca eclozinata, ce se pregateste sa plece cu roiul secundar sau tertiar, emit sunete specifice numite „cantecul matcilor”. Roiul al doilea sau secundar iese la aceleasi ore ca si primul, este mai slab decat acesta, zboara mai departe de stup si, de obicei, se aseaza mai sus. Uneori, din cauza invalmaselii plecarii, albinele scapa de sub supraveghere matcile tinere din botci si multe din acestea reusesc sa plece cu roiul, acesta putand avea 4-7 matci neimperecheate.

La o zi dupa iesirea roiului secundar, familia mama mai poate da inca un roi mai mic, apoi dupa o alta zi inca unul, pana cand aceasta se epuizeaza in totalitate. Ultima matca ramasa este ingrijita de albinele din cuib, se imperecheaza si incepe ouatul.

PRINDEREA ROIULUI

Dupa ce a iesit din stup, roiul se va aseza pe un suport oarecare in apropierea vetrei stupinei, pana cand albinele cercetase se vor intoarce si vor comunica locul noului adapost. In acest moment, apicultorul trebuie sa actioneze prin diferite mijloace pentru prinderea lui.

Atunci cand roiul se aseaza pe o ramura de pom, apicultorul fie ca va taia ramura respectiva, fie ca va scutura roiul intr-o ladita, denumita roinita. Daca suportul nu se misca, desprinderea roiului se poate face prin periere, dupa o prealabila stropire cu apa.

In situatia cand roiul se aseaza pe suporturi greu accesibile, prinderea lui se poate face cu ajutorul unui fagure fixat pe o prajina. Fagurele cu urme de miere se apropie usor de ciorchinele roiului si dupa trecerea albinelor pe el se aseaza intr-un corp gol si operatiunea se reia pana la capturarea intregului roi.

Apicultorul va fi atent ca intre albinele capturate sa se gaseasca matca, in caz contrar, acestea vor zbura din nou la locul initial.

Uneori roii pot fi ademeniti de catre apicultor sau opriti din zbor. Eficienta acestor metode este discutabila, dar redam cateva din acestea:

- intr-o solutie alcoolica de propolis se adauga putina esenta de Melissa officinalis (roinita) sau extract de coaja de lamaie. Se iau cateva cosnite cu faguri vechi, bine pastrati, sau cativa stupi goi, se toarna intre faguri sau se freaca numai peretii stupului cu aceasta solutie si se aseaza astfel pregatiti intre crengile catorva copaci din apropierea stupinei;
- o coaja de stejar de forma dreptunghiulara (20/30 cm) se freaca pe partea zgrunturoasa cu solutia de mai sus, astfel ca porii acesteia sa se imbibe bine. Se prinde scoarta cu o franghie de ramura unui copac, la umbra, de asa maniera incat sa permita lasarea ei cu usurinta in jos de la celalalt capat, in momentul in care roiul s-a asezat pe aceasta;
- in momentul in care roiul s-a desprins de pe creanga si vrea sa-si ia zborul, se poate ciocanii intr-o tigaie veche si sparta, incercand astfel sa sugeram albinelor apropierea unei primejdii si obligarea lor sa se opreasca din zbor. Daca aceasta metoda da rezultate minime, o eficienta mai mare se obtine prin pulverizarea unui jet de picaturi mici si dese asupra roiului ce-si ia zborul.

Dupa prinderea roiului in roinita, acesta se introduce in stupul pregatit din timp cu 4-5 rame cu faguri artificiali. Se scutura peste ei roiul si cu ajutorul fumului se aranjeaza usor podisorul si capacul, urdinisul fiind deschis. Dupa o ora sau seara se mai introduc in stup restul de faguri, in asa fel incat albinele sa fie bine repartizate pe faguri. Daca nu este cules se adauga un fagure cu miere, sau se administreaza intr-un hranitor, sirop de zahar.

Introducerea roiului in stupul pregatit, se poate face si prin scuturarea albinelor din roinita pe o panza intinsa in fata lui, dar care lasa urdinisul larg deschis. La o distanta de 30-40 cm de urdinis se rastoarna continutul roinitei, iar dupa un moment de dezorientare in care albinele se imprastie in toate directiile, gramada de albine se organizeaza si, atrase de mirosul fagurilor artificiali, patrund in stup. La o privire mai atenta se poate descoperii printre albine si matca roiului.

La 24 de ore dupa instalarea roiului se verifica prezenta matcii si in cazul roiului primar, inceperea ouatului. In lipsa culesului, fie se introduc 1-2 faguri cu miere, fie se administreaza de doua ori pe saptamana 700-800 ml sirop. Prin aceasta lucrare se urmareste obtinerea intr-o perioada scurta de timp a 5-6 faguri cu puiet, inainte de inceperea perioadei de criza care se situeaza la 3 saptamani de la instalarea roiului, ca urmare a pierderii unei parti din albinele componente si a lipsei albinelor tinere. Nu se recomanda utilizarea fagurilor vechi, deoarece acestia pot constitui o sursa de infectare a roiului care prin excelenta este sanatos.

In mod normal, la inceputul lunii septembrie, un roi primar, iesit in prima jumatate a lunii iunie, trebuie sa aiba cel putin 8 faguri claditi din care 5-6 cu puiet si o parte din proviziile de iernare.

Roiurile secundare sunt mai slabe decat cele primare. Ele sunt cu 7-8 zile mai tarzii, nu au matca imperecheata, iar declansarea ouatului se produce mai tarziu, la 10-15 zile de la declansarea roitului. Aceste roiuri se verifica la fiecare 2-3 zile pentru a urmari imperecherea matcilor si inceperea ouatului. Matcile pierdute la imperechere se inlocuiesc cu altele, sau roiul respectiv se uneste cu altul. Dupa un interval de 10-12 zile de la inceperea ouatului, se apreciaza calitatea matcii si dupa modul de capacire a puietului, iar apoi lucrarile de ingrijire decurg la fel ca si la roiurile primare.

Daca la intrarea in iarna, roiurile secundare unt slabe se unesc pentru a avea o putere de cel putin 1,5 kg albina, in caz contrar, sansele de supravietuire peste iarna sunt reduse.

ROIREA ARTIFICIALA

Roirea naturala, ca mijloc de inmultire a familiilor de albine, nu este o metoda eficace si prezinta o serie de neajunsuri cum ar fi:

- imposibilitatea dirijarii planificate a inmultirii familiilor de albine;
- diminuarea activitatii familiilor in perioada premergatoare roitului, urmata de divizarea acestora, tocmai in perioada culesului principal, determinand scaderea sau chiar compromiterea productiei;
- riscul de a se pierde o parte din roiuri, datorita imposibilitatii supravegherii continue, sau a zborului lor la distante mari;
- inmultirea tocmai a familiilor cu instinct pronuntat de roire.

Pentru ca operatiunile de inmultire artificiala a familiilor de albine sa dea rezultate superioare roirii naturale, este necesar sa se respecte urmatoarele reguli:

- roii sa fie dotati de la inceput cu matci imperecheate, numai in cazuri cu totul exceptionale se vor forma roi cu matci neimperecheate;
- roii cu matci imperecheate se formeaza de la inceput mai puternici, pe 5-6 faguri, iar cei cu matci nefecundate se organizeaza cu mai putina populatie si se vor ajuta ulterior cu rame cu puiet;
- roirea artificiala se va face in functie de tipul de cules existent in regiune. Astfel, in zonele cu un cules timpuriu, cum ar fi cel de salcam, inmultirea se executa la sfarsitul acestuia, iar in regiunile unde culesul principal este vara, roirea se executa cu aproximativ 45 zile inaintea infloririi plantelor furnizoare de nectar;
- pentru inmultire se vor folosi numai familiile puternice si perfect sanatoase.

In practica apicola se folosesc frecvent urmatoarele metode de inmultire artificiala a familiilor de albine: divizarea, stolonarea si mutatia simpla.

Inmultirea prin divizare reprezinta metoda de baza a inmultirii familiilor de albine, este usor de aplicat si da rezultate bune. Se executa in cursul unei zile cu zbor intens, cand majoritatea albinelor lucratoare sunt plecate la camp. Metoda are avantajul ca se poate aplica si in cazul unei singure familii, dar ea trebuie sa fie puternica si sanatoasa.

Metoda consta in impartirea egala a albinelor, puietului si rezervelor de hrana ale familiilor supuse acestei operatiuni in doi stupi, care se aseaza de o parte si de alta a locului familiei de baza, in asa fel incat, albinele culegatoare sa se imparta cat mai egal intre cele doua familii rezultate. In cazul in care unul dintre roiuri a primit mai multe albine, obisnuit cel in care se gaseste matca, se procedeaza la o usoara indepartare a acestuia de locul stupului vechi si, in schimb, in mod corespunzator, il apropiem pe cel cu mai putine albine. Urdinisurile stupilor care adapostesc roiurile formate se reduc la jumatatea urdinisului familiei de baza. Seara, roiului fara matca, ce se recunoaste dupa albinele agitate de la urdinis, i se da o matca imperecheata, protejata intr-o colivie, care se elibereaza in seara zilei urmatoare.

Inmultirea prin stolonare este o alta metoda eficace de inmultire care constituie si un mijloc practic de mentinere a familiilor in stare activa. Metoda consta in ridicarea a una pana la trei rame cu puiet capacit si a doua rame cu rezerve de hrana din familia supusa inmultirii, care se introduc intr-un stup cu urdinisul micsorat la 1-3 cm. Pentru compensarea albinelor culegatoare de pe fagurii mutati, care se reintorc la familia de baza, in mod corespunzator cu numarul de rame cu puiet ridicat, se scutura albinele tinere de pe acelasi numar de faguri cu puiet necapacit, in roiul nou format. Pana la formarea albinelor culegatoare proprii, roiului i se administreaza in celulele unui fagure gol 100-200 ml apa. La efectuarea acestor operatiuni se va lucra cu deosebita atentie pentru a nu lua odata cu ramele si matca familiei de baza. Stupul cu roiul format se muta pe un loc nou in stupina. Roiului format i se va da o matca imperecheata in colivie sau o botca matura.

Roiul stolon se poate forma si de la mai multe familii de baza, adica pe 6-8 rame cu puiet, situatie in care albinele roiului format se afuma, pentru a se uniformiza mirosul si a se preveni astfel atacul dintre albine. Pentru a preveni depopularea roiului se recomanda tinerea acestuia cu urdinisul inchis 24 ore, timp in care se iau masuri de umbrire, pentru a preveni supraincalzirea.

Inmultirea prin mutatie simpla se aplica la familiile la care a aparut deja instinctul de roire, constituind totodata si un mijloc de combatere a roitului natural si ca urmare a aplicarii, productia de miere creste cu 30,3% fata de familiile neinmultite. In sudul tarii, aceasta inmultire se executa dupa culesul de salcam, iar in Transilvania se face chiar la inceputul acestuia, pentru ca roii sa-si stranga proviziile necesare de la al doilea cules, respectiv de la culesul principal (fanete).

Pentru fiecare roi planificat a fi obtinut prin aceasta metoda sunt necesare doua familii de baza numite A si B. Pe locul familiei A se aseaza un stup echipat cu faguri artificiali, cu o rama de miere si cu fagurele pe care se gaseste matca peste care se scutura toate albinele familiei A. Roiul nou format se comporta ca un roi natural, care are in plus toate albinele culegatoare ale familiei A si care, intr-un timp scurt, va cladi toti fagurii artificiali. Stupul A se muta in locul stupului B pentru a se popula cu albine culegatoare, iar stupul B se instaleaza pe un alt loc in stupina. Din puietul capacit, familia A, in decurs de o saptamana, isi va forma noi albine tinere, iar in botcile existente, o noua matca. Familiei B, pana la obtinerea albinelor culegatoare, i se administreaza 200-300 ml apa intr-un fagure gol.

INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IN PERIOADA DE VALORIFICARE A CULESULUI

Specific pentru aceasta perioada este faptul ca, in conditiile favorabile de secretie a nectarului, albinele recolteaza cantitati mari de nectar ce depasesc necesarul lor, ramanand cantitati de miere ce pot fi destinate consumului.

In tara noastra, principalele culesuri sunt furnizate de salcam, in lunile mai si iunie, cu o durata de 8-20 zile, de tei, in lunile iunie si iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, in iunie si iulie, de flora fanetelor, in iunie si iulie, timp de 30 de zile, de vegetatia de balta din zona inundabila a Dunarii, in lunile august si septembrie, timp de 20-40 de zile si de alte plante agricole. Inceputul culesului de productie este indicat de intensificarea si prelungirea zborului in timpul zilei, de zumzetul specific produs de albinele care ventileaza stupul seara, de mirosul placut de miere si ceara de la urdinis si de albirea fagurilor in partea superioara, datorita alungirii celulelor cu ceara nou produsa. Familia de pe cantarul de control realizeaza sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere.

Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completeaza spatiul liber cu faguri goi necesari depozitarii mierii, la cei verticali se ataseaza magazii sau corpuri suplimentare pentru recolta, iar pentru a favoriza zborul si evaporarea apei din nectar pe toata durata culesului urdinisul se deschide in intregime.

Pentru a nu deranja albinele in timpul culesului, pe cat posibil, familiile nu se vor cerceta in timpul zilei, eventualele interventii putand fi efectuate seara dupa incetarea zborului.

Pentru valorificarea superioara a culesurilor si in special a celor de vara, se practica metoda familiilor ajutatoare permanente.

Metoda consta in formarea in anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, doua rame cu rezerve de hrana si o matca sau botca capacita, care va devenii familia ajutatoare, ce se intretine si ierneaza independent. Tot independenta se intretine si in anul urmator pana la inceputul culesului de vara (faneata sau tei), cand se unifica cu familia din care a provenit, rezultand astfel o familie foarte puternica care realizeaza productii mari de miere. Din familia ajutatoare se mentine un nucleu, format dintr-o rama cu puiet, doua rame cu rezerve de hrana si matca, nucleu care pana in toamna devine din nou familie ajutatoare, capabile sa ierneze independent.

INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATI

In mod obisnuit, familia de albine ierneaza pe doua corpuri dintre care, cel superior contine rezerve de hrana, iar cel inferior faguri goi sau cu mici cantitati de miere („coroane de miere”). Albinele formeaza „ghemul” de iernare in partea centrala a ambelor corpuri. Datorita spatiului liber creat intre sipcile superioare ale ramelor din primul corp si cele inferioare ale celui superior, albinele au posibilitatea sa treaca pe toate pentru folosirea hranei. In timpul iernii, o parte din celulele fagurilor din corpul superior se elibereaza de hrana, astfel ca se creeaza putin spatiu liber pentru cresterea puietului.

Primavara, intrucat in corpul superior, datorita rezervelor de hrana, nu exista spatiu suficient pentru cresterea puietului, se procedeaza la inversarea corpurilor, astfel, corpul de jos, care contine faguri goi, se ridica in partea superioara, unde conditiile termice sunt mai favorabile, iar cel de sus se coboara pe soclul stupului. In urma acestei inversari, corpul superior care contine miere ajunge pe soclul (fundul) stupului, situatie normala pentru albine. In acest caz, albinele transporta mierea in corpul superior pentru a fi pusa la adapost fata de daunatori, creandu-se astfel o autoalimentatie stimulenta, care intensifica foarte mult ritmul de dezvoltare a familiei de albine.

In mod normal, in timpul infloritului pomilor fructiferi, cand albinele trec in perioada de crestere a populatiei, in corpul superior exista circa sapte rame cu puiet. In aceasta situatie, pentru asigurarea conditiilor necesare cresterii in continuare a puietului, se executa o noua inversare a corpurilor, ridicandu-se in partea superioara corpul de jos, care intre timp a fost eliberat de miere si puiet.

Avand in vedere durata ciclului de metamorfoza (21 de zile), dupa 3 saptamani se procedeaza la o noua inversare, operatiune deosebit de importanta pentru prevenirea si combaterea roitului, intrucat corpul superior, unde, eventual, s-au construit botci, iar matca a depus in ele oua, ajunge in partea inferioara, unde este mai rece, situatie in care albinele abandoneaza larvele din botci.

Odata cu inceperea culesului de salcam, se trece la organizarea cuibului, asezandu-se pe soclu corpul cu puiet necapacit, apoi cel cu puiet capacit, atasandu-se totodata si cel de-al treilea corp cu faguri goi, unde albinele vor depozita mierea si nectarul recoltat. Pe masura ce puietul din corpul al doilea eclozioneaza, albinele depun in celulele eliberate nectar si miere, transformandu-l astfel intr-un corp destinat pentru depunerea mierii.

In cazul in care nu se valorifica culesul timpuriu de salcam, ci numai cel de vara (zmeur, tei, fanete, floarea-soarelui), pentru prevenirea si combaterea roitului se fac inversari periodice, din trei in trei saptamani, pana in momentul in care incepe culesul.

Daca familiile de albine ierneaza pe un singur corp, primavara, in momentul in care spatiul devine insuficient, se ataseaza in partea superioara cel de-al doilea corp, pentru a permite o dezvoltare corespunzatoare a familiei de albine.

by admin


Apicultura pentru incepatori – Componenta familiei de albine
Componenta familiei de albineIn familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa.Colonia de albineHotarator pentru o apicultura prospera este ca stuparul sa considere si sa inteleaga albinele ca pe o colonie, ca pe o familie compusa din 30.000-50.000 ind..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Hrana albinelor
Apicultura pentru incepatori:
Hrana albinelor In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg- polen 25 kg- apa 50 litri Nectarul – reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Viata coloniei de albine
Viata coloniei de albine Relatii de nutritie in familia de albine Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca, albine lucratoare si trantori). In interiorul familiei de albine, o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe, in..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Stuparitul pastoral
Apicultura pentru incepatori:
Stuparitul pastoralUna din principalele cai pentru realizarea unor productii mari de la albine, consta in valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. Pentru a se valorifica mai multe culesuri, familiile de albine se transporta la o oarecare distanta de la vatra stupinei, adeseori la zeci si sute de kilometri departare. Apicultura pastorala mai trebuie practicata pe scara larga in veder..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Intretinerea si stimularea albinelor
Apicultura pentru incepatori:
Intretinerea si stimularea albinelorFamiliile puternice au la sfarsitul toamnei o populatie cuprinsa intre 1,5 si 2 kg albine, familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcam in primavara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegatoare). In acest scop, se iau urmatoarele masuri tehnologice: selectionarea unor biotipuri valoroase, folosirea de matci tinere, intretinerea familiilor de albine cu ..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Ameliorarea familiilor de albine
Apicultura pentru incepatori:
Ameliorarea familiilor de albineIn practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu, de temperatura si cules, intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie, apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare, dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana.Toate aceste ..
comentarii - vezi comentarii