Apicultura pentru incepatori – Biologia albinelor
Apicultura pentru incepatori:

Biologia familiei de albine


Sistematica zoologica a familiei de albine


Albinele melifere fac parte din:

Regnul Animalia (vietuitoare mono si pluricelulare; mod specific predominant de hranire pe baza regnului vegetal)
Subregnul Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si fara schelet osos)
Increngatura Artropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate)
Subincrengatura Mandibulata (artropode cu mandibule)
Clasa Insecta (artropode cu corpul alcatuit din trei segmente: cap, torace si abdomen)
Subclasa Pterigota (insecte care prezinta pe segmentele toracice doua sau trei perechi de aripi)
Ordinul Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase)
Subordinul Apocrita (insecte la care legatura intre torace si abdomen se face printr-o portiune ingusta numita petiol)
Familia Apidae
Subfamilia Apinae (insecte constructoare de cuiburi si care prezinta la a III a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen
Tribul Apini
Genul Apis (albine ce traiesc in colonii permanente si monogine-au o singura femela cu organe reproducatoare dezvoltate capabile sa asigure perpetuarea, corpul fiind acoperit cu peri rari si scurti)


Specii si rase de albine

Specii de albine 

Din genul Apis fac parte patru specii de albine: albina indiana uriasa, albina pitica galbena, albina indiana si albina melifera.

Albina indiana uriasa (Apis dorsata Fabr.). Asa dupa cum ii arata numele, albina indiana uriasa prezinta cele mai mari dimensiuni corporale, albinele lucratoare avand lungimea de 15-16 mm, iar matca 36-37 mm. Albinele au culoare galbena si pot zbura la doua mii de metri altitudine.

Este raspandita in Ceylon, Borneo, Filipine, Iava si Indochina. Isi construieste un singur fagure (1,5/0,7 m) pe ramurile copacilor, unde poate inmagazina pana la 35 de kg miere. Fagurele are o grosime de 3 cm in partea inferioara si pana la 10 cm in cea superioara, zona unde se depune mierea. Celulele de albine lucratoare, trantori si matci sunt de dimensiuni.

Fiind extrem de irascibila (intepatura ei putand fi mortala) si cu un instinct foarte dezvoltat de roire si migratie, aceasta specie nu se preteaza pentru cresterea in stupi, fapt pentru care nu prezinta importanta economica.

Albina pitica galbena (Apis floreea Fabr.). Este cea mai mica specie de albine, avand lungimea de 5-6 mm la albinele lucratoare, 13 mm la matca si 12 mm la trantor. Dupa cum ii spune si numele are o culoare galbena, cu cate un inel alb pe segmentele abdominale.

Este raspandita, in general, pe acelasi areal ca si albina uriasa indiana, dar nu traieste la altitudini mai mari de 500 m.

Albina indiana (Apis cerana Fabr.). Este o specie mai evoluata, ce face trecere spre albinele melifere, cu care se aseamana foarte mult, fiind totusi mai mica decat acestea. Matcile au culoare castanie-inchis, albinele lucratoare galbena-deschis si trantorii au corpul colorat in negru. Este raspandita in India, China, Japonia si Orientul Federatiei Ruse.

Albinele sunt extrem de rascibile, permitand interventia omului fara masca si fum, propolizeaza mai putin, nu acopera crapaturile din stup, matca nu depune ouale in mijlocul celulei, cand sunt tulburate (lovirea stupului, ridicarea capacului, scuturarea de pe rame etc.) devin usor agresive si emit un suierat specific numit schimmering.

Albina melifera (Apis mellifera L.). Are cea mai mare arie de raspandire pe toate continentele, isi construieste cuibul din mai multi faguri cu celule de forma hexagonala, unde isi aduna rezerve mari de miere, care, in mod obisnuit, depasesc cu mult necesarul lor de hrana, fapt pentru care prezinta cea mai mare importanta economica. Celulele de matca sunt mai mari, au forma unei „ghinde”, fiind in numar de 20-30. Celulele de lucratoare sunt mai mici decat cele de trantori, ambele avand forma hexagonala. Albinele lucratoare au lungimea de 9-14 mm, matcile 15-30 mm, iar trantorii 13-16 mm. Este o albina relativ rascibila si foarte bine adaptata conditiilor de formare.

Ca urmare a adaptarii la conditiile de viata foarte diferite, albinele melifere prezinta variabilitate foarte mare, care a condus la formarea a numeroase subspecii si varietati, ce se pot categorisi in trei grupe: rase europene, rase africane si rase orientale.


Rasele speciei Apis Mellifera

Rase europene

Albina carnioliana (Apis mellifera carnica Polm.). Este originara din zona versantilor estici ai Muntilor Alpi, de unde, datorita insusirilor biologice productive, s-a raspandit foarte mult. Albinele lucratoare si trantorii au culoare bruna-inchis, matcile au frecvent zone colorate in galben, prezentand pe sternite benzi de perisori cu reflexe argintii. Este o albina mult apreciata datorita productiilor ridicate pe care le realizeaza si a rascibilitatii.

Albina caucaziana sura de munte (Apis mellifera caucasica Gorb.). Este o subspecie foarte bine adaptata conditiilor de munte, efectuand zboruri si in conditii de temperatura mai scazuta si chiar pe timp de ceata. Dintre toate rasele, aceasta are cea mai lunga trompa, 6,5-6,2 mm, fiind astfel o buna polenizatoare pentru trifoi si lucerna. Este cea mai rascibila dintre toate rasele, prezentand un instinct de roire redus si o productie foarte buna, fapt pentru care s-a raspandit si in America de Nord. In tara noastra, comparativ cu rasa carpatina, are un comportament mai irascibil, este mai predispusa la furt si propolizeaza mai puternic (inclusiv urdinisul).

Albina caucaziana galbena de ses (Apis mellifera remipes Gerst.). Populeaza regiunile din sud ale Caucazului (Armenia, Iran si Anatolia), fiind o albina foarte rascibila, observandu-se cazuri frecvente de convietuire a doua matci in aceeasi familie.

Albina italiana (Apis mellifera ligustica Spin). Are culoare galbena si trompa mai mica decat la albina carnioliana. Matcile sunt foarte prolifice, particularitate ce determina obtinerea de familii puternice si a unor productii ridicate, fapt pentru care s-a raspandit mult in zonele cu climat mai cald. In regiunile mai reci, albina italiana nu se adapteaza, intrucat are o rezistenta scazuta la iernare, iar pe timpul verii nu sesizeaza venirea ploilor, albinele fiind surprinse pe camp, inregistrandu-se astfel mari pierderi.

Albina neagra (Apis mellifera L.) este raspandita in cea mai mare parte a Europei (Franta, Germania, Anglia, Olanda si Peninsula Scandinava). Culoarea corpului este bruna-inchis, uniforma la matci, iar culoarea chitinei este neagra. Este o albina irascibila.

Albina carpatina (Apis mellifera carpatica Foti). S-a format in conditiile specifice de clima, relief si baza melifera de la noi din tara. Prezinta trei varietati: de campie, de deal si de munte. Se aseamana cu albina caucaziana de munte, iar varietatea din Campia Dunarii, cu albina italiana. Trompa are lungimea cuprinsa intre 6,30 mm la albinele din Podisul Moldovei si Campia Dunarii, 6,35 mm la cele din Campia Vestica a tarii si 6,44 mm la populatia din Podisul Transilvaniei (insusire care o situeaza intre albinele sure de munte caucaziene si cele italiene).

Se caracterizeaza printr-un comportament deosebit de linistit pe faguri in timpul cercetarii, permitand, in general, interventia omului chiar si fara folosirea fumului. Este putin predispusa la furt si are un instinct moderat de roire. In timpul roirii, cladeste cca. 30-50 botci si numai in cazuri cu totul exceptionale 200. Prezinta predispozitie accentuata pentru blocarea fagurilor cu miere, particularitate biologica ce ingreuneaza intretinerea sa in stupi orizontali si propolizeaza slab cuibul. Este o albina productiva, productia de miere record a fost de 160 kg pe familie. Este bine adaptata la conditiile din tara noastra, avand si insusirea de a sesiza venirea ploilor, situatie in care albinele se reintorc la stup fara a fi surprinse de ploi pe camp. Importata in Argentina, s-a comportat mai bine decat albina locala.


Rase africane 

Albina galbena africana (Apis mellifera adansonii Latr.). Este raspandita in Africa Centrala, fiind foarte bine adaptata conditiilor locale. Are corp mic, abdomenul de culoare galbena. Este foarte productiva, realizand productii cuprinse intre 35 si 40 kg miere, dar este extrem de irascibila si cu instinct de roire si migratie foarte dezvoltat, insusiri ce o fac sa aiba o importanta economica strict locala. Importata in Brazilia si incrucisata cu albina locala de origine europeana, a rezultat un hibrid, „albina braziliana”, care roieste mult, vagabondeaza si este foarte agresiva.

Albina sud-africana (Apis mellifera capensis Escholtz). Este raspandita in zona Capului Bunei Sperante, de unde si-a primit si numele. Datorita productiilor mici de miere pe care le realizeaza, aceasta specie prezinta importanta economica scazuta.

Albina telica (Apis mellifera intermissa B. Reep.). Ocupa zona fertila si de deal a Africii de Nord si Vest (Tunisia, Algeria, Maroc), avand o marime asemanatoare cu albinele europene, culoare inchisa, aproape neagra si abdomen cu foarte putini perisori. Prezinta o insusire extrem de valoroasa, fiind imuna la boala puietului, numita „loca”.

Albina egipteana (Apis mellifera lamarkii Cockerell sinonim fasciata Latr.). Este o subspecie care face trecerea intre albinele africane si cele europene, raspandita pe Valea Nilului si pe tarmurile Marii Rosii. Aceasta subspecie, incrucisata cu majoritatea albinele europene, da metisi de prima generatie exceptional de valorosi, cu exceptia albinei italiane, produsii rezultati fiind foarte irascibili.

Albina de Madagascar (Apis mellifera unicolor Latr.). Raspandita in Madagascar, este mica, de culoare neagra, este considerata rasa pura, fiind izolata complet de contactul cu albine din alte rase. Are instinct de roire foarte accentuat si productie mica de miere.


Rase orientale

Albina cipriota (Apis mellifera cypria Poll.). Este raspandita in insula Cipru, de unde a primit si numele. Se aseamana ca marime si culoare (galbena) cu albina italiana, de care se deosebeste prin faptul ca este foarte irascibila, putandu-se lucra numai cu manusi, intrucat fumul le irita.

Albina siriana (Apis mellifera syriaca V. Buttel – R.). Raspandita in sudul Siriei si Liban, este ceva mai mare decat albina egipteana. Are matci foarte prolifice, ceea ce asigura obtinerea unor familii foarte puternice, ce realizeaza productii mari de miere.

Albina israeliana este productiva, matcile prolifice, care apara cuibul, putin predispusa la roire, rezistenta la intemperii, economisesc rezervele de hrana.

Albina iraniana (Apis mellifera meda Sker.) este raspandita in nordul si nord-estul Siriei, in Turcia si este asemanatoare cu rasa caucaziana galbena de ses.

by admin


Apicultura pentru incepatori – Anatomia si fiziologia albinei
Apicultura pentru incepatori:
Anatomia si fiziologia albinei 1. Sistemul muscular al albinei este de tip striat, cu exceptia muschilor directi ai zborului. Fibra musculara striata are la exterior o membrana, sarcolema si in interior sarcoplasma, cu miofibrile si nuclei asezati central, pe un singur rand, comparativ cu musculatura striata a mamiferelor, cu nuclei dispusi periferic. Foarte importanti sunt muschii aripii; acest..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Componenta familiei de albine
Componenta familiei de albineIn familia de albine convietuiesc impreuna o singura matca sau regina cateva zeci de mii de albine lucratoare ( in functie de sezonul in care ne aflam) si cateva sute de trantori in perioada activa.Colonia de albineHotarator pentru o apicultura prospera este ca stuparul sa considere si sa inteleaga albinele ca pe o colonie, ca pe o familie compusa din 30.000-50.000 ind..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Hrana albinelor
Apicultura pentru incepatori:
Hrana albinelor In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati: - miere 80 kg- polen 25 kg- apa 50 litri Nectarul – reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Intretinerea si stimularea albinelor
Apicultura pentru incepatori:
Intretinerea si stimularea albinelorFamiliile puternice au la sfarsitul toamnei o populatie cuprinsa intre 1,5 si 2 kg albine, familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcam in primavara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegatoare). In acest scop, se iau urmatoarele masuri tehnologice: selectionarea unor biotipuri valoroase, folosirea de matci tinere, intretinerea familiilor de albine cu ..
comentarii - vezi comentarii