Apicultura pentru incepatori – Ameliorarea familiilor de albine
Apicultura pentru incepatori:

Ameliorarea familiilor de albine

In practica s-a constatat ca in aceleasi conditii de mediu, de temperatura si cules, intretinerea in acelasi sistem de stupi si dupa aceeasi tehnologie, apar diferente in ceea ce priveste sistemul de dezvoltare, dar mai ales productia: aceste au provocat un interes deosebit in cunoasterea insusirilor familiilor de albine de a acumula rezervele de hrana.

Toate aceste diferente sunt de ordin genetic exprimate fenotipic si trebuiesc cunoscute pentru a fi expoatate in munca de ameliorare in directia dorita spre productia cea mai mare.

In lucrarile de ameliorare a albinelor o serie de particularitati sunt datorate unor caracteristici biologice specifice, lucru ce determina atat avantaje cat si dezavantaje in aceasta munca.

Viata in comun a unei mari colectivitati – colonie – determina particularitatile acesteia, rezultand din totalitatea insusirilor albinelor lucratoare ce o compun si pe baza carora se apreciaza matca si familia. In acelasi timp in familie coopereaza:

  • doua generatii, neidentice din punct de vedere genetic – matca si fiicele ei;
  • partenogeneza trantorilor ii diferentiaza genetic de surorile lor (albinele lucratoare);
  • imperecherea libera a matcilor, necontrolabila;
  • poliandria sau imperecherea multipla a matcilor;
  • dependenta aproape totala de conditiile mediului natural.

Activitatea de ameliorare in apicultura prezinta si unele aspecte ce usureaaza desfasurarea acestor lucrari. Astfel, de la o matca valoroasa se pot obtine intr-un timp relativ scurt mai multi produsi, respectiv matci si trantori. De asemeni se poate sacrifica un numar mare de matci fara pierderi prea mari. Cunoscand directia ameliorarii si avand la dispozitie evidentele necesare pe mai multi ani se trece la alegerea celor mai valoroase familii de albine.

Criterii de selectie:- odata cu stabilirea si alegerea celor mai valoroase familii pe baza criteriilor de productie, rezistenta la iernare, si la irascibilitate se trece la inmmultirea lor atat pentru cresterea matcilor cat si a trantorilor.

Productia de miere si ceara este cel mai important indicator. Productia de miere este constituita din: cantitate de miere extasa + miere ramasa in cuib pentru iernare + fondul de rezerva + miere cedata altor familii + productia de miere pentru roiuri.

Toate aceste cantitati cumulate vor da productivitatea familiei respective.

Productia de ceara se stabileste insumand cantitatea de ceara adugata de albine la cladirea fagurilor artificiali ( aproximativ 70g/.fagure) + cantitatea de ceara rezultata din folosirea ramelor claditoare + ceara rezultata de la extragerea mierii (1kg de ceara/100kg miere extrasa) + ceara provenita in urma curatirii cuibului. Aprecierea productiei fiind in general destul de grea se poate aprecia intr-un sistem de notare de la:

  • echivalenta de la rea la foarte buna.
  • rezistenta la iernare se apreciaza pe baza mortalitaii constante, a consumului de hrana in acest timp si a starii generale a cuibului la sfarsitul perioadei de iernare;
  • irascibilitatea sau blandetea albinelor se apreciaza in functie de reactia familiilor in timpul executarii diferitelor interventii, la folosirea fumului, apropierea de stup, toate acestea influentand productivitatea muncii apicultorului;

pe langa aceste criterii mai trebuie amintite si apreciate ca atare urmatoarele aspecte cum ar fi:

  • compactitatea puietului;
  • capacitatea de valorificare a culesului la temperaturi scazute;
  • inceperea zborului cat mai devreme dimineata si terminarea acestuia cat mai tarziu (durata zborului de cules);
  • modul de depozitare a mierii in faguri;
  • blocarea cuibului, cresterea puietului primavara si prelungirea acestuia toamna;
  • tendinta de roire, prolificitatea si comportarea matcilor in timpul controlului;
  • cantitatea de laptisor depusa in botcii, modul de capacire al mierii, crearea rezervelor de pastura si apararea cuibului.

Metode de selectie

Sunt folosite doua metode: in masa si selectia individuala.

Selectia in masa cuprinde o succesiune de lucrari repartizate cronologic:

  • in primul an pe baza criteriilor amintite se alcatuieste grupa familiilor de prasila ce trebuie sa reprezinte 10 -20% din efectiv . Alegerea definitiva are loc dupa iernare, eliminandu-se familiile ce nu corespumd scopului dorit.
  • In al doilea an aceasta grupa se utilizeaza in directia cresterii trantorilor, a matcilor precum si la formarea de noi familii, matcile rezultate servind la inlocuirea (50%) celor varstnice, necorespunzatore si la familiile nou formate. Toamna grupa de prasila se reconsidera, eliminandu-se familiie cu indici necorespunzatori si preluand noi „candidate” care s-au remarcat in sezonul de productie parcurs.
  • In al treilea an sde repeta lucrarile din anul doi, continuandu-se inlocuirea restului de 50% de matci din familiile de productie
  • In al patrulea an se aplica lucrarile din anul doi si trei, iar pentru evitarea consangvinizarii se recomanda schimburi de roiuri, familii sau matci de la o distanta minima de cel putin 15km ce se vor imperechea cu trantorii din stupian proprie.

Selectia individuala: metoda utilizata in stupine specializate avand drept scop crearea de linii de albine de inalta productivitate.

  • in anul I se procedeaza la alegera celor mai valoroase familii de albine recordiste in numnar de 15 – 20, formandu-se grupa familiilor de prasila, asigurandu-se pentru acestea conditii de cules corespunzatoare pe tot parcursul sezonului respectiv;
  • in anul II din aceastra grupa de prasila se aleg 3-4 familii cu insusirile cele mai valoroase pentru cresterea matcilor si trantorilor in vederea obtinerii de matci imperecheate. Aceste matci sunt supuse verificarii pentru a urmari modul in care transmit insusirile familiilor”parinti”. Grupele de verificare se fac cu cate 30- 40 familii cu matci fiice. Din acestea se aleg cele mai valoroase si se continua lucrarile de selectie;
  • In anul II se urmaresc rezultatele obtinute, urmand a se retine pentru reproductie numai familiile ale caror matci fiice au obtinut cele mai bune rezultate.

Selectia de baza de linii este o metoda pretentioasa aplicata numai in stupine de selectie care se evidentiaza atat prin productivitate ridicata cat si prin transmiterea la descendenti a insusirilor ereditare constituie o linie.

HRANIREA STIMULENTA A FAMILIILOR DE ALBINE

In functie de modalitatile de lucru si de scopurile pe care le propune apicultorul, de obicei se disting hraniri de necesitate si hraniri de stimulare. Pentru a evita producerea furtisagului si a contracara raspandirea agentilor de boala si de a reduce costurile de intretinere a familiilor de albine, majoritatea apicultorilor folosesc in alimentatie diferiti inlocuitori ai mierii si mai putin ai polenului. Hranirea de necesitate permite apicultorului sa intervina ori de cate ori este nevoie sa contracareze carente de scurta durata. Nevoile variaza cantitativ dupa anotimp, in functie de mediul dat si de caracteristicile coloniei. Alimetatia de necesitate mai poate fi necesara si pentru a inlocui proviziile improprii coloniei cum este mierea de mana. Deosebit de interesanta este tehnica hranirilor de stimulare, bazata pe constatarea ca intreaga ponta depinde de prolificitatea matcii, de temperatura si de disponibilitatea culesurilor.Administrarea pe perioade mai lungi de timp cu cantitati mai mici de hrana stimuleaza ouatul matcii cu un aport mai mare de nectar.

Avand la indemana aceasta posibilitate si tinand cont de perioadele de dezvoltare individuala a lucratoarelor, apicultorul poate programa puterea familiei de albine conform cerintelor si intereselor lui.

Alimentatia poate fi glucidica sau proteica si se administreaza in forma de solutie (sirop concentrat in hranirile de necesitate si de sirop diluat in cele de stimulare), de candi (turte) sau pulberi.

Atunci cand necesitatea familiei impune hranirea glucidica cat si cea proteica, se poate face in amestec ea fiind utila pentru compensarea carentelor in natura.

Utilitatea folosiri substituientilor de miere si polen in hrana albinelor

Astazi nici un apicultor nu mai pune la indoiala utilitatea substituiri mieri cand este vorba de asigurarea hranei energetice. Exact in acelasi fel trebuie tratata problema nutritiei albinelor si atunci cand este vorba de hrana proteica. Polenul fiind unica sursa proteica pentru albine, lipsa acestuia sau a inlocuitorilor duce la o crestere slaba de puiet, numai pe baza rezervelor de proteina din organismelor albinelor, au efecte negative asupra duratei de viata a acestora, cat si a puietului eclozionat.

Apicultorul trebuie sa intervina rapid in hranirea familiilor de albine cu substituienti pentru a nu intrerupe ritmul biologic in plina desfasurare. Eficienta substituientilor in comparatie cu cea a polenului este cuprinsa intre 20-100%. Trebuie subliniat faptul ca albinele crescute cu substituienti ai mieri si polenului nu prezinta diferente morfologice fata de cele hranite natural.

Hranirile de stimulare ale albinelor de toamna si primavara

Hranirile suplimentare cu sirop si /sau polen din timpul toamnei pot asigura urmatorele deziderate:

  • populatia de albine din stup va fi mai mare, o buna parte a acesteia va constitui albina de iarna apta pentru cresterea primelor generatii de puiet
  • colonia va avea cantitatea necesara de polen sau pastura pentru primavara urmatoare, cand timpul este nefavorabil pentru efectuarea zborului de cules.

Prima generatie de puiet de iarna tarzie este crescuta pe seama hranei produsa de glandele deja dezvoltate ale albinelor doici din familie si nu ca polen. Polenul (pastura) pastrat(a) sau adus in stup este esentiala pentru albinele nou eclozionate care il pot consuma si isi pot dezvolta glandele specializate pentru hrana puietului si pot ajuta la cresterea urmatoarei generatii.

Daca polenul lipseste sau inlocuitorii de polen nu sunt adecvati pentru hrana albinelor, si pentru o buna dezvoltare a glandelor hipofaringiene ale albinelor, nu vor fi apte pentru a creste puiet sanatos sau nu mai pot sustine cresterea puietului. Acest lucru se explica prin faptul ca daca larvele primesc o hrana deficitara din punct de vedere proteic,capacitatea lor de a o asimila este nesemnificativa.

Efectul cantitatii si calitatii proteinelor asupra activitatiii de crestere a puietului si a populatiei

Un criteriu folosit in studiul nutritiei albinelor este cantitatea de puiet crescuta de familie. Mentinerea activitatii de crestere a puietului in familia de albine depinde in intregime de albinele doici care trebuie sa primeasca cantitati suficiente de proteina, vitamine si elemente minerale, substante esentiale pentru producerea hranei larvare (laptisorul de matca).

Cand in familia de albine se gaseste polen suficient si de calitate superioara > 25%, raspunsul coloniei este imediat, cu repercursiuni asupra cresterii puietului si a ratei de acumulare.

Influenta hranirii cu polen si inlocuitori de polen asupra longevitatii albinelor adulte

  • polenul este elementul cel mai necesar pentru dezvoltarea albinelor si este esential pentru hranirea puietului.
  • la albinele tinere tot azotul provine din proteinele polenului consumat, albinele doici avand un continut proteic mult mai mare. S-a demonstrat ca longevitatea albinelor pare a fi direct proportionala cu nivelul proteinelor din corp, acestea fiind determinat de conditiile naturale de cules (nectar = polen).
  • concentratiile excesive de proteina din hrana au efect la fel de negativ ca si lipsa totala a acestuia, mai grav ducand chiar la asa- zisa „otravire proteica”.
  • s-a constatat de asemenea ca hranirea exclusiva numai cu sirop de zahar are efecte negative pe fondul lipsei polenului din hrana. Ca prima consecinta ar fi uzura albinei prin prelucarea acestuia in miere si consumarea rezervelor de proteina din corp pentru enzimele necesare transformarii zaharului in miere.
  • se poate concluziona ca dezvoltarea familiilor de albine depinde in mare parte de modul de administrare a inlocuitorilor de polen, de valoarea lor biologica, de procentele de inlocuire a polenului, precum si de anotimpul de administrare a acestora toamna sau primavara.

Stimularea dezvoltarii sistemului glandular al albinei melifere

Albinele melifere folosesc proteina existenta in polen indeosebi pentru a furniza elementele structurale ale muschilor, glandelor si altor tesuturi. Polenurile sunt deosebit de eficace, in special in dezvoltarea glandelor hipofaringiene si a corpului gras. Cresterea glandelor hipofaringiene incepe o data cu eclozionarea si consumul de polen, avand ca rezultat direct dezvoltarea lor pentru a putea secreta si hrani puiet.

Dezvoltarea morfologica normala nu inseamna in mod obligatoriu si sigur ca secretia acestora va putea furniza materialul nutritiv (laptisorul de matca) adecvat pentru hrana larvelor. Ca urmare, dezvoltarea glandelor hipofaringiene nu este un indice care garanteaza calitatea secretiei acestora.Calitatea viitoare a laptisorului de matca va fi data de valoarea nutritiv – biologica a proteinelor din polenul consumat. S-a demonstrat ca marea majoritate a polenurilor sunt deficitare sau le lipesc anumiti aminoacizi esentiali: consumarea timp indelungat a unui singur sortiment de polen poate duce la intreruperea cresterii puietului si pontei matcii.

De asemenea, polenul conservat timp de un an are valoarea biologica cu 76% mai mica decat cel proaspat asupra dezvoltarii glandelor hipofaringiene (aceasta reducere drastica a valorii lui biologice este datorata in special degradarii unor aminoacizi esentiali).

Polenul conservat timp de doi ani si administrat albinelor nu a mai produs nici initierea dezvoltarii glandelor hipofaringiene, cu rezultat direct asupra incapacitatii albinelor tinere de a hrani larvele cu laptisor de matca.

Hranirea cu drojdie de bere s-a dovedit a fi tot atat de eficace ca si polenul proaspat sau chiar mai puernic decat acesta. Efecte similare au si alti inlocuitori ai polenului cum ar fi:laptele praf degresat, drojdia de bere uscata, lapte condensat, faina de soia degresata, praful de ou, etc.

Suplimentarea proteica a hranei

Consumul de hrana proteica este foarte mare la albinele tinere si cele doici, stiindu-se ca acestea au acces liber pe fagurii in care se gaseste polen proaspat adus de culegatoare sau rezerve sub forma de pastura.

Cel mai mare procent de proteina se gaseste in hemolimfa albinelor doici in varsta de 5 – 12 zile si polenul este consumat de catre albine pana la 15 – 18 zile atunci cand este obligata sa creasca puiet mai mult.

Consumul de polen de catre aceasta se poate dubla cand valoarea biologica a acestuia scade de la 30% la 20% PB.

Consumul este intotdeauna stimulat de includerea polenului in turtele cu inlocuitori. Rata consumului turtelor continand 5,,15,25,35 sau 45% proteina este influentata atat de cantitatea de polen, cat si de cantitatea de zahar din acesta.

Raportul trebuie echilibrat atat proteic cat si glucidic.

Comparatii calitative intre polen si inlocuitorii de polen

In perioadele foarte ploioase sau secetoase ale unui an exista intotdeauna o lipsa acuta de polen in natura.

In asemenea situatii apicultorul profesionist administreaza familiilor sale de albine inlocuitori ai acestuia. Multi substituenti ca : faina, de soia, lapte praf, cateva tipuri de drojdii deja au fost testati inregistrandu-se rezultate remarcabile.alegerea acestor inlocuitori s-a bazat pe nivelurile elementelor nutritive gasite in polen comparate cu acestea. In acest scop au fost efectuate analize chimice comparative.

Din aceste cercetari s-a ajuns la concluzia ca anumiti inlocuitori pot fi inferiori sau superiori din punct de vedere ala valorii biologice al polenului raportata la supereficacitatea organismului albinei.

Substituenti in polen

Istoric:

1920 – an extrem de secetos – lipsa 100% de polen. Doi cercetatori: Ambruster si Geiger au hranit doua familii numai cu sirop si drojdie si doua familii numai cu sirop, constatand ca la sfarsitul lunii octombrie familiile ce au consumat sirop = drojdie aveau aproximativ 14700 indivizi, celelalte avand cca 2000 de indivizi, fara a mai mentiona numarul de celule capacite la momentul respectiv.

Totusi, datorita rezultatelor diferite obtinute de numerosi cercetatori s-a constatat ca nici un substituent al polenului nu a egalat eficienta acestuia.

Folosirea combinata de substituenti poate duce la echilibrarea si apropierea de valoarea biologica a polenului. Indiferent de natura inlocuitorului de polen trebuie sa se urmareasca continutul lor in proteina si aminoacizi, valoarea biologica si digestibilitatea acestora.

Continutul in proteina si aminoacizi al substituentilor

Cunoasterea tuturor AA (aminoacizi) esentiali din substituenti de polen constituie una din fundamentarile stiintifice posibile pentru experimentele din apicultura moderna ce ne pot duce cu siguranta la rezultatele pozitive in practica .in tabelul urmator este prezentat continutul in aminoacizi ai unor substituienti uzuali folositi in hrana albinelor in comparatie cu polenul si raportat la proteina bruta PB.

AA= aminoacizi

Lizina, metionina, cistina, triptofanul, arginina, histidina,leucina, izolucoina, fenilanina,treonina si vanilina 1/2 VB/AAE.Se poate observa ca polenul nu are o concentratie de AA esentiali mai mare decat a altor materii prime cu nivelul mai ridicat decat al PB si ca nu continutul in AA determina un efect mai mare al acestuia in hrana albinelor. Sub acest aspect se poate crede ca acelesi rezulte s-ar obtine si cu inlocuitori ai polenului, dintre care unii sunt mai bogati in AA decat polenul. Continutul in AA ai polenului variaza in functie de specia plantei de la care provine, cat si in functie de durata de pastrare a rezervei de polen. Utilizarea substituentilor in hrana albinelor creeaza posibilitatea echilibrarii hranei proteice albinelor si sub aceste aspecte.

Continutul in AA si Pb din substituentii de polen

Cunoasterea compozitiei chimice a substituentilor de polen reprezinta un criteriu important in aprecierea acestora. In compozitia totala a substituentului sunt cuprinse pe langa proteine si alte substante nutritive ca: glucide, grasimi, vitamine, saruri minerale etc. si ca atare resturile nedigerate nu pot de informatii exacte asupra capacitatii de utilizare a proteinelor de catre albine. Aprecierea gradului de valorificare a proteinei din substituenti de polen in proteina sintetizanta de catre albine se face numai prin determinarea azotului, introdus in organism prin hrana si a azotului eliminat prin excremente.

Aprecierea bilantului azotului la albinele hranite cu substituenti se face in comparatie cu „martorul” pastura. Deoarece proteinele asimilate din aceasta au o utilizare aproape egala spre cresterea de puiet si depunerea in corpul albinei pentru formarea corpului gras.

Dupa ample cercetari s-a constatat ca folosirea drojdiei de bere ca substituent in hrana albinelor, proteina acesteia este folosita aproape integral in formarea corpului gras, in timp ce proteina din laptele praf este folosita in exclusivitate spre cresterea de puiet.

Nivelul proteic al hranei cu substituenti variaza intre 82%la faina de sange si cazeina uscata si 33% la laptele praf, fata de 20 – 25% cat detine polenul.

Folosirea substituentilor la prepararea pastelor intr-un procent care nu tine cont de continutul in proteina al acestora, deci de nivelul proteic ce se asigura in hrana este una din cauzele principale care impiedica obtinerea rezultatelor, scondate.

Concentratiile mai ridicate de proteina din substituenti pot fi folosite cu conditia ca in paste (turte) sa intre in compozitie si polenul in proportie de 10% din proteina totala.

Folosirea polenului in amestec cu substituntii la formarea turtelor are efect benefic de proteina in corpul albinei. S-a dovedit stiintific ca polenul contine substante atractive:chimice – fagostimulenti ce determina albinele sa consume mai multa hrana.Din lipidele constituente ale polenului s-a determinat o substanta chimica cu actiuni atractive pentru albine denumita”acidul trienoic” (1982 – R.M. Doull), fiind realizat sintetic de Hopkins in 1983. Folosirea acestuia in hrana albinelor are efecte pozitive in obtinerea unor rezultate economice remarcabile, mai ales in zone cu lipsa sau productii slabe de polen.

Continutul in vitamine al unor substituenti folositi in hrana albinelor:

Din vaste cercetari s-a concluzionat ca unele vitamine din complexul B au actiune directa asupre albinelor, astfel:

  • vitamina B6 – stimuleaza marirea ovrelor cu influente asupra activitatii de ouat si cresterii de puiet;
  • vitamina B8 – stimuleaza dezvoltarea glandelor hipofaringiene, marind secretia de laptisor de matca si implicit numarul de larve crescute;
  • vitamina B12 – poate fi folosita cu succes in tratamentul medicamentos impotriva locilor alaturi de antiboitice (in aceasta asociere cazurile de recidiva au fost de 0%)

Trebuie mentionat faptul ca astazi, prin diverse metode stiintifice de analiza chimica, substituentii de hrana pentru albine pot fi combinati in asa masura inacat sa fie cat mai apropiati de toate proportiile si proprietatile ce le detine mierea, polenul sau pastura. Totul depinde de modul, timpul, proportiile, cantitatile si calitatile ratiilor administrate familiilor de albine pentru scopul urmarit si efectul dorit.

by admin


Apicultura pentru incepatori – Viata coloniei de albine
Viata coloniei de albine Relatii de nutritie in familia de albine Integritatea biologica a familiei de albine se datoreaza unui intens schimb de hrana realizat intre indivizii familiei de albine (matca, albine lucratoare si trantori). In interiorul familiei de albine, o albina poate fi donatoare sau primitoare de hrana. Relatiile de nutritie intre indivizii famileie de albine sunt acte reflexe, in..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Intretinerea si ingrijirea albinelor
Intretinerea si ingrijirea albinelorAvand in vedere tipurile de stupi existenti in apicultura tarii noastre, vom dezbate subiectul mai sus citat in functie de acest criteriu.INTRETINEREA, INGRIJIREA SI EXPLOATAREA FAMILIILOR DE ALBINE IN STUPII MULTIETAJATITrebuie precizat de la bun inceput ca asigurarea spatiului de crestere a puietului, de cladirea noilor faguri si prevenirea roitului natural da..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Stuparitul pastoral
Apicultura pentru incepatori:
Stuparitul pastoralUna din principalele cai pentru realizarea unor productii mari de la albine, consta in valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. Pentru a se valorifica mai multe culesuri, familiile de albine se transporta la o oarecare distanta de la vatra stupinei, adeseori la zeci si sute de kilometri departare. Apicultura pastorala mai trebuie practicata pe scara larga in veder..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Intretinerea si stimularea albinelor
Apicultura pentru incepatori:
Intretinerea si stimularea albinelorFamiliile puternice au la sfarsitul toamnei o populatie cuprinsa intre 1,5 si 2 kg albine, familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcam in primavara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegatoare). In acest scop, se iau urmatoarele masuri tehnologice: selectionarea unor biotipuri valoroase, folosirea de matci tinere, intretinerea familiilor de albine cu ..
comentarii - vezi comentarii
Apicultura pentru incepatori – Produse apicole
Apicultura pentru incepatori:
Produse apicolePrincipalele produse apicole recoltate de la familiile de albine sunt urmatoarele:Mierea | Ceara | Propolis | Venin | Polen | Pastura | Laptisor de matca | ApilarnilMIEREAChiar din perioadele cele mai timpurii, omul a stiut de ce merita sa infrunte neplacerile cauzate de intepaturile albinelor si de cataratul pe stanci si prin copaci, pentru a ajunge la fagurii valorosi cu miere ai ..
comentarii - vezi comentarii