Albinaritul in perioada 1893-1938

Inceputurile si dezvoltarea albinaritului rational in Romania in perioada 1893-1938

~ Extras din revista apicola "Romania Apicola" - editia ianuarie - 1994 ~

~ Stefan Marinescu ~

Cresterea albinelor este o veche indeletnicire, modul de exploatare a determinat insa ramanerea lor pana in zilele noastre in stare de semidomesticire. Egiptenii, sumerienii, babilonienii, asirienii, grecii, romanii au practicat cresterea albinelor. Primele scrieri despre stuparit apartin lui Aristotel si Virgiliu. Dar abia din secolul XVll se inregistreaza progrese in cunoasterea biologiei albinelor. Swammerdam (1637-1685), Reamur (1683-1757), Dzierdzon, Schirach (1771), Huber (1789), Procopovici (1814) creeaza stupul cu rame mobile, Mehring (1857) inventeaza presa de faguri artificiali, Layens (1880) inventeza stupul orizontal, Langstroth (1852) si Root (1879) construiesc stupul cu mai multe corpuri, iar Dadant (1890) - stupul cu rame de cuib si rame de magazie, Hruska (1865) construieste prirnul extractor centrifugal pentru miere. Merite deosebite in dezvoltarea apiculturii au avut: E. Zander. E. Bertrand, C. Butler, R. Cahuvin, A. Maurizio, A. Caillas. C. Aarrar, 0. Morgenthaler, V. Alpatov, M. Haydac si altii.

lnsemnarile de calatorie ale lui Herodot, basoreliefurile de pe Columna lui Traian si mai tarziu comertul cu miere si ceara atesta preocuparile si nivelul atins pe teritoriul patriei noastre. Mai tarziu, Dimitri Canternir infatiseaza stuparitul ca o ramura importanta a econorniei timpului.

In anul 1775, Ion Molnar publica "Economia stupilor". Ulterior, alti pasionati cercetatori si-au adus contributia la conturarea apiculturii modern romanesti: R. Begnescu, C. Hanganu. N. Fotii, C. Hristea, V. Harnaj, Th. Bogdan, C. Velirnan si altii.

Lucrarea de fata constituie o mica contributie la cunoasterea unor aspecte ale dezvoltarii albinaritului in tara noastra pe un interval intre anii 1893 - 1938 si totodata un omagiu adus tuturor acelora care prin setea de cunoastere si prin cercetarile lor, pe aceasta linie inscriindu-se si Al. Atanasiu-Albina, au contribuit la ridicarea albinaritului la treapta de "stiinta si arta". Al. Atanasiu-Albina timp de aproape 40 de ani a luat parte activa la propaganda oficiala a statului roman privind cresterea rationala a albinelor facand serviciul de conferentiar la: Ministerul Agriculturii si Domeniilor incepad din anul 1900; Domeniile Coroanei; Uniunea Camerelor de Agricultura din Bucuresti.

Arhivele statului Arad sunt in posesia unui studiu intocmit de Al. Atanasiu-Albina in anul 1938, lntitulat "Intemeierea si dezvoltarea albinaritului rational in Romania de la anul 1893 si pana la anul 1938". In acest studiu autorul considera ca inceputul si baza culturii rationale a albinelor il constituie inventia stupului sistematic, care a starnit o adeverata intrecere intre cercetatorii vietii albinelor pentru gasirea mijloacelor mecanice, adica aparate si unelte potrivite noii culturi, cum au fost: presa de mana pentru fabricarea foilor de faguri presati si extractorul de miere.

Din documentele, rapoartele, darile de seama, revistele si multe alte lucrari ce existau in arhivele si bogata biblioteca a “Casei Scoalelor si Culturii Poporului din Bucuresti”, pe care le-a cercetat Al. Atanasiu, reiese ca in Romania, inceputul cresterii albinelor in stupi sisternatici s-a facut in anul 1866. La inceput, s-au facut mici incercari de culturi de catre persoane care au calatorit in tari straine, unde au vazut noua cultura a albinelor in stupi sistematici, cat si de cei ce stiau limbi straine si puteau citi carti si reviste dupa care se calauzeau.Printre prirnii care au facut asemenea incercari au fost preotii, invatatorii si proprietarii de mosii.

Cresterea albinelor in stupi sisternatici incepe insa pe o baza mai larga in tara noastra din anul 1893 cand Petre Carp, ca Ministru al Agriculturii si Domeniilor, a infiintat o "scoala de albinarit” in judetul Roman, la Pancesti Dragomiresti, numindu-l ca director pe Grigore Hermes. Scoala s-a infiintat pe o durata de 10 ani, cursurile avand durata de sase luni, incepand de la 1 martie si terminandu-se la sfarsitul lunii august.

In primul an au fost trimisi sa urmeze cursurile profesorii de la scolile de agriculture, scoli normale si seminarii, numarul cursantilor variind intre 40-100, apoi categoriile celor ce absolveau aceste cursuri s-au diversificat, printre ei numarandu-se preoti, invatatori, absolventi de scoli agricole, militari iesiti la pensie, tineri de prin sate trimisi de Administratia Domenillor Coroanei si de multi proprietari agricoli.Dintre absolventii acestei scoli o parte si-au infiintat stupariile lor, iar altii au infiintat si condus stupirii pe la marii proprietary. Dupa infiintareaacestei scoli de albinarit se remarca ca un fapt pozitiv obligativitatea tuturor arendasilor de domenii ale satului, prin lege si contracte, de ainfiinta stupirii cu cel putin 100 de stupi sistematici.

Grigore Hermes, prirnul director al scolii de albinarit, era autorul unei inventii e stup sisternatic care purta numele sau, avand forma orizontala (asemanator cu stupul Layens) cu 18 rame inventat in anul 1864. Rama avea dimensiunile exterioare de 30 cm lungime 26 cm Iatime, cu deschiderea capacului pe deasupra, cu urdinisul asezat in pat cald (paralel cu ramele) si lung de 15 cm. Peretele din spate, acela opus urdinisului, este mobil, pe aici facandu-se curatenia stupului. Peretii stupului erau imbracati in stuf, paie ori papuri. Astfel aceasta imbracaminte facea ca stupul sa fie racoros vara, iar iarna calduros. Acest tip de stup era cel mai raspandit stup sistematic in acea epoca pentru Moldova, Oltenia, Muntenia si Dobrogea. Stupul Hermes a constituit baza inceputurilor de stuparit, model pe care ministrul agriculturii le facuse la toate scolile de apicultura, de toate gradele. Centrala Herastrau, inferioare si elementare precum si la fermele model ale statului.

Petre Carp, ca mare proprietar agricol al mosiei Tibaniei din Judetul Vaslui, pe atunci era cel mai mare proprietar din tara de stupirie sistematica, avand peste 500 de stupi sistematici albine in system Hermes.

Un alt mare iubitor si indrumator pentru intemeierea cresterii albinelor in stupi sistematici si pentru raspandirea la sate a acestui cultu a fost loan Kalinderu. In anul 1899, pentru prima data, el infiinteaza pe cateva mosii ale Coroanei stuparii model, cu stupi sistematici si inzestrate cu aparate si unelte. Pentru a veni in ajutorul celor care doreau sa cultive cresterea albinelor in stupi sistematici, loan Kalinderu a tipirit in anul 1899 doui brosuri cu notiuni despre cresterea albinelor pe care le impartea gratuit celor ce se interesau de noua cultura.In anul 1901 el da o circulara catre Administratiile Domeniilor Coroanei, prin care le obliga sa infiinteze stuparii model cu stupi sisternatici si cu strictul necesar de aparate si unelte.

O contributie insemnata la dezvoltarea albinaritului in Romania si-a adus-o si Spiru Haret ca Ministru al Instructiunii Publice si Cultelor. In acea perioada, invatamantul agricol si scolile de agricultura erau sub directa indrumare a acestui minister. Prin propaganda dusa la sate de catre invatatori, se dadeau calduroase indemnuri si povete pentru ca satenii, preotii si invatatorii si se ocupe de cresterea albinelor in stup sistematici.

In fiecare an, in vacanta de vara, invatatorii care se pregateau pentru definitivat participau la cursurile de perfectionare la scolile normale, unde se preda si albinaritul rational, iar absolventii merituosi erau trimisi de la scoala normala. seminarii si agricultura, de catre Ministerul lnstructiunii Publice, in strainatate pentru specializarea in agricultura, zootehnie si cresterea rationala a albinelor.

Tot in epoca lui Spiru Haret s-au infiintat si gradinile scolare pe langa scolile primare de la sate, adevarate scoli practice de agricultura inzestrate cu mici pepiniere de pomi si vita de vie din care nu lipseau stupii sistematici cu albine. In aceasta perioada in Romania existau urmatoarele sisteme de stupi sistematici: stupul german cu etaje, de doua feluri, unul numit Berlepsch, altul Dathe, stupul Hermes, stupul Layens si in continuare s-a introdus stupul Dadant.

Mihail Popescu administratorul “Casei Scoalelor” de comun acord cu Spiru Haret da ordine ca la toate mosiile, obstile si orfelinatele ce apartineau de “Casa Scoalelor”, sa se infiinteze stuparii sistematice, iar invatatorii sa fie ajutati sa-si cumpere cate un stup model, extractor de miere, prese pentru fagurii artificiali si alte mici unelte. Petre Garboviveanu, administratorul Casei Bisericii, cere lui Spiru Haret ca sa infiinteze stuparii cu stupi sistematici pe la schituri si manastiri de calugari si de maici. Ca urmare, Casa Bisericii numeste un specialist pentru infiintarea de stuparii cu stupi sistematici la aceste Iacasuri de cult, care avea si menirea predarii cunostintelor necesare cresterii rationale a albinelor.

In sfarsit, printre alte masuri luate de Spiru Haret care au contribuit la inmultirea stupilor cu albine, a fost si adoptarea "Legii fabricarii si vanzarii lumanarilor de ceara de albine" din anul 1908, ceara fiind mult cautata si platita cu preturi bune.

Dupa prirnul razboi mondial se infiinteaza “Directiunea Generala a Indrumarilor Agricole din Ministerul Agriculturii si Domeniilor”, pe Ianga care functiona si un "Serviciu al albinaritului". Pentru bunul mers al albinaritului, teritoriul tarii a fost impartlit in sase regiuni, numite "regiuni de albinirit", fiecare fiind condus de catre un sef de regiune.

Din numeroase ordine si circulare care se dadeau pentru dezvoltarea tuturor ramurilor agriculturii, o mare parte din ele se refereau la infiintarea de stuparii sistematice si cresterea rationala a albinelor in scolile de agricultura, ferme si institutii agricole judetene. In scolile de agricultura de toate gradele se predau elevilor notiuni despre albinaritul rational de catre profesorii de zootehnie.

In afara de acesta, Ministerul Agriculturii organiza in judete cursuri de albinarit, iar in limita posibilitatilor ajuta baneste aparitia publicatiilor si orice manifestari privind albinele. Acest minister, pentru a ajuta cat mai mult si cat mai bine dezvoltarea albinaritului rational si pentru a incuraja pe crescatorii de albine, o data cu aplicarea Legii Reformei Agrare (din 1921 - n.n.) si cu lucrarile de improprietarire individuala, infiinteaza in judete, in masura disponibila a terenurilor, loturi special numite "loturi apicole", cu destinatia de a fi acordate crescatorilor de albine dintre cei mai merituosi, fapt unic in Europa.

Loturile de albinarit se dadeau in arenda pe 25 de ani in conditiile si scopul urmator: sa se infiinteze pe ele stuparii model spre a fi ca exemplu tuturor celor interesati in dezvoltarea apiculturii si sa se execute pe ele plantatii cu flori nectarifere. Suprafata acestor loturi era de pana la 5 ha.

Prin contractul tip de arendare detinitorii loturilor mai erau obligati de a tine anual celor interesati un numar de demonstratii practice si sfaturi in noile stuparii, toate acestea gratuit, sub controlul Serviciilor agricole judetene. Aceste loturi puteau deveni proprietatea detinitorilor, dar numai in cazul cand s-au facut pe ele "stupirii si instalatii" in conditiile contractului.

La inceput, numarul acestor loturi a fost destul de mare, dar pentru ca multi dintre detinatori s-au abatut de la conditiile contractului si au folosit terenul in alte scopuri, Ministerul Agriculturii a fost silit sa ceara justitiei rezilierea contractului. Redam in continuare loturile de albinarit, pe judete, care existau in anul 1938 si din care multe au devenit proprietatea detinatorilor, pentru ca s-au conformat contractului: Arges 1, Buzau 1. Covurlui 1 , Dolj 15, Dorohoi 1, lalomita 1, lasi I, llfov 16, Mehedinti 4, Putna 2, Ramnicu Sarat 2, Romanati 3, Severin 1, Tecuci 5, Teleorman 2, Torontal 1, Turda 2, Tutova 1, Vlasca 2; in total 63 de loturi.

Anii 1919-1924 au fost ani de belsug aproape pe tot cuprinsul tarii. Agricultura prospera si o data cu ea si cresterea albinelor. S-a inmultit numarul stupilor de albine, iar din banii castigati din vanzarea mierii si a cerii s-au infiintat multe stuparii sisternatice. Se fac multe comenzi in tarile straine pentru diverse materiale, aparate, unelte etc., trebuincioase noilor proceduri de cultura si de exploatare sistematica. Sosesc in tara multe publicatii de specialitate care sunt cumparate si studiate de cei interesati.

Ministerul Agriculturii prin infiintarea a inca doua mari institutii, si anume: lnstitutul National Zootehnic, in anul 1926 si lnstitutul de Cercetari Agronomice al Romaniei in 1927, a contribuit la sustinerea propagandei albinaritului, in aceste institutii putandu-se efectua analize si studii asupra bolilor la albine si asupra plantelor cu flori si cu nectar care ar fi folositoare albinelor ca hrana.

Atentia acordata si sprijinul dat de Ministerul Agriculturii si Domeniilor pentru dezvoltarea si cresterea albinelor in tara noastra in conditii de perfecta sanatate, s-a concretizat in "Legea combaterii bolilor primejdioase la albine" din anul 1936. Acest act din partea ministerului a fost binevenit si de mult folos pentru asigurarea sanatatii albinelor prin masuri stiintifice de combatere.

Un insemnat pas inainte in ceea ce priveste cresterea rationala a albinelor a fost facut in anul 1925, odata cu infiintarea Uniunii Camerelor de Agricultura la nivel central si a Camerelor de Agricultura judetene. Acestea inscriau in bugetul lor anual, in limita veniturilor, anumite sume de bani cu care ajutau propaganda apicola si tehnica albinaritului, prin cursuri de specialitate, conferinte, reviste, carti, infiintari de mici culturi de albine, impartirea de stupi stematici ca modele, aparate, unelte, faguri artificiali.

In anul 1930, Ministerul Agriculturii sufera o reforma adrninistrativa, plus economii bugetare, iar in aceste conditii, se desfiinteaza Serviciul albinaritului si posturile de sefi de regiune, activitatea culturala si tehnica trecand asupra Camerelor de Agricultura, intre care se cuprindea si propaganda albinaritului.

In toamna anului 1931, pentru completarea serviciilor de specialitate, Uniunea Camerelor de Agricultura infiinteaza Serviciul de propaganda al albinaritului si al cresterii viermilor de matase; numind un specialist pe care-l pune la dispozitia Camerelor de Agricultura judetene pentru cursuri de albinarit, conferinte si pentru orice indrumari in specialiate in aceste doua ramuri de bogatie nationala.

Pentru a populariza invataturi strict necesare cresterii ralionale a albinelor, anual Uniunea Camerelor de Agricultura in colaborare cu Camerele agricole judetene tineau cursuri special cu durata scurta de cate 3 zile. Cursurile erau gratuite, la ele participand diverse categorii de cetateni: medici, ingineri, avocati, profesori, mari proprietari agricoli, preoti, invatatori, functionary, comercianti, militari si elevi. Numarul participantilor era destul de insemnat, si anume: la cursuri mici 40-100 cursanti, la cursuri mijlocii 150 - 250 cursanti, iar la cursuri mari 350 cursanti.

In sala de cursuri se organizau mici expozitii de albinarit cu felurite produse: stupi, miere, ceara, faguri, aparate, unelte, carti etc. Numarul cursurilor de albinarit ce s-au tinut in perioada 1931-1937 a fost de 196 cu durata de 3 zile, la care au luat parte peste 10.070 de cursanti. S-au mai tinut 90 de cursuri mici, practice, cu durata de o zi, la care au participat un numar destul de mare de cursanti. In ceea ce priveste numarul stupilor sistematici cu albine din toate provinciile tarii noastre, acesta trece peste un milion. Din acest numar aproape 60% sunt stupi sistematici, iar restul de 40% sunt taranesti.


~ Extras din revista apicola "Romania Apicola" - editia ianuarie - 1994 ~


Un exemplu de apicultura rudimentara; sau mai bine spus apicultura in salbaticie;

by admin


"Old Beekeeping" - SUA
Apicultura in Australia..
comentarii - vezi comentarii