Apicultura fara tratamente (Michael Bush) - Sistem de apicultura nesustenabil

Postat de admin 12.09.2019 0 Comentarii CRESTEREA ALBINELOR,

De ce aceasta carte

Ma gandesc ca ar trebui sa traiesti intr-o pestera in ziua de azi daca nu ai auzit ca albinele si apicultorii sunt in pericol. Problemele sunt complexe, cu bataie lunga si in principiu de data recenta. Cu siguranta sunt o amenintare pt. industria apicola, dar mai mult, pt. supravietuirea multor plante de care avem nevoie pt. hrana si plante care sunt o parte necesara a mediului.

Se pare ca exista chiar o contoversa daca este posibil a tine albine fara tratamente. Dar suntem multi care facem asta cu succes.

In vreme ce majoritatea apicultorilor dedica mult timp si efort luptei impotriva varroa, sunt fericit sa spun ca problemele mele cele mai mari in apicultura sunt a ierna nuclee aici in sudul Nebraskai si a face stupi care sa nu-mi cauzeze dureri de spate sau metode mai simple de hranire.

Asadar scopul meu este in primul rand sa tratez problemele curente din apicultura, si in al doilea rand cum sa lucrezi mai putin si sa obtii mai mult din apicultura.

Sa facem o scurta privire de ansamblu asupra problemelor din apicultura si a solutiilor pt. ele. Detalierea se face in capitolele si volumele urmatoare.

Sistem de apicultura nesustenabil

Daunatori ai albinelor

De ce avem probleme? Avem multi daunatori si boli care au ajuns in America de Nord (si in majoritatea locurilor din lume) in ultimii 30 de ani. (vezi capitolul Inamicii albinei) Cum zicea odata cineva „nu poti tine albine ca bunicul pt. ca albinele bunicului au murit”. Cei mai multi dintre noi apicultorii si-au pierdut albinele la un moment dat in ultimele decenii iar acest fenomen devine tot mai frecvent. Asadar parte a problemei sunt daunatorii dar exista si alte aspecte.

Areal genetic redus

Avem un areal genetic redus aici in America de Nord si printre pesticide, daunatori si programe ultrazeloase de a controla albinele africanizate, multe dintre albinele salbatice au fost epuizate si au ramas doar matci de vanzare. Daca considerati ca o mana de crescatori furnizeaza 99% dintre matci, asta inseamna un areal genetic redus. Aceasta deficienta era recuperata prin albinele salbatice si prin apicultorii care isi cresc propriile matci. Dar tendinta mai noua este de a incuraja apicultorii sa cumpere matcile, sa nu le creasaca singuri, in special in zonele cu albine africanizate.

Contaminarea

Un al aspect cu privire la daunatori este ca solutia oferita de experti a fost folosirea de pesticide in interiorul stupului. Dar acestea se acumuleaza in ceara si cauzeaza sterilitate la trantori ceea ce duce la matci neprolifice. O estimare pe care am auzit-o de la unul din experti este ca media de schimbare linistita a matcii este de trei ori pe an. Adica matcile devin neprolifice si sunt inlocuite de trei ori pe an. Pt. mine aceasta este uimitor deoarece majoritatea matcilor mele sunt de trei ani.

Areal genetic gresit

Un alt aspect al ajutorului acordat albinelor prin pesticide si antibiotice este ca se propaga albine care nu pot supravietui. Este chiar opusul a ceea ce dorim. Noi apicultorii ar trebui sa propagam albine care pot supravietui. De asemenea propagam boli care sunt destul de puternice pt. a supravietui tratamentelor pe care le aplicam. Asadar crestem albine slabe si super boli. De asemenea, de ani de zile crestem albinele care sa nu faca trantori, sa fie mai mari, sa propolizeze mai putin. Acestea reprezinta o provocare pt. reproducere (mai putini trantori, mai mari deci mai lenti) sau le fac mai susceptibile la virusi (mai putin propolis).

Ecologia afectata a coloniei de albine

O colonie de albine este in sine un sistem de benefice si benigne ciuperci, drojdii, paraziti, insecte, o intreaga flora si fauna care depinde de albine pt. a supravietui, si de care albinele depind pt. a fermenta polenul si a controla patogenii. Toate substantele de control tind sa omoare parazitii si insectele. Toate antibioticele folosite de apicultori tind sa omoare ori bacteriile (teramicina, tilosin, uleiuri esentiale, acidul organic si timolul) ori ciupercile si drojdiile (fumidil, uleiuri esentiale, acidul organic si timolul). Echilibrul acestui precar sistem este deranjat de tratamentele aplicate in stup. Recent apicultorii au inceput sa foloseasca un nou antibiotic, tilosinul, impotriva caruia bacteriile benefice nu au rezistenta si care are efect mai indelungat; de asemenea se trateaza cu acid formic ceea ce duce ph-ul spre acid si omoara multe microorganisme din stup.

Apicultura castel de nisip

Asadar apicultorii, cu sfatul si asistenta agentiei si a universitatilor, au construit acest sistem precar ce se bazeaza pe chimicale, antibiotice si pesticide pt. a fuctiona. Iar apicultorii propaga daunatori care supravietuiesc tratamentelor, contamineaza intreaga rezerva de ceara cu otravuri (si facem foitele de faguri din aceasta ceara contaminata, este deci un sistem inchis), cresc matci care nu pot supravietui fara acest tratament.

Lasa un comentariu

checked style="margin:0px;">

checked style="margin:0px">