Propolisul si extractele de propolis (Introducere)

Postat de admin 12.09.2019 0 Comentarii PRODUSELE STUPULUI,

Propolisul si extractele de propolis

Introducere

Dezvoltarea societatii umane a permis cunoasterea unor resurse naturale deosebit de valoroase . produsele albinelor. Multi vindecatori din antichitate au folosit mierea, polenul cules de albine, propolisul si laptisorul de matca, ceara de albine si veninul pentru tratarea unor boli.

In epoca moderna, studiile si cercetarile efectuate asupra resurselor naturale capabile sa asigure organismului uman echilibrul nutritional si buna functionare, au evidentiat valoarea biostimulenta, nutritiva si terapeutica a acestor valoroase produse. Intre acestea, propolisul reprezinta la ora actuala una din cele mai puternice provocari pentru lumea nutritionistilor si cea medicala.

Calitatile curative ale propolisului au fost cunoscute inca din vremea antichitatii. Produsul era foarte bine cunoscut in Egiptul antic. Cu cateva milenii inainte de Cristos, propolisul era cunoscut de marii preoti, singurii ce posedau cunostinte de medicina si de chimie si chiar arta de imbalsamare a cadavrelor.

Faptul ca propolisul era cunoscut si de grecii antici este dovedit de insasi denumirea greaca a produsului : .pro. inaintea , .polis. . cetate. Exista o dovada foarte veche ce face aluzie directa la propolis. Faimosul filosof grec Aristotel care dorea sa cunoasca indeaproape activitatea albinelor a construit un stup transparent. Albinele nu au vrut insa sa-si dezvaluiasca .secretul. si au acoperit partea interioara a peretelui transparent cu o substanta de culoare inchisa . probabil propolis.

Originea propolisului a fost obiectul unei polemici intre doi scriitori romani . Plinius si Dioscoride. Primul credea ca albinele recolteaza propolisul din rasinile secretate de mugurii de salcie, de plop, de castan si de la alte plante, in timp ce cel de-al doilea afirma ca acesta este recoltat din styrax. Mult mai tarziu date despre propolis se regasesc in lucrarile lui Galenus si ale lui Varron.

In bine cunoscuta lucrare. Canonul stiintei medicale. Abu Ali Ibn Sina (Avicenna) vorbeste de doua tipuri de ceara: ceara pura si ceara neagra. In opinia sa, ceara pura este cea folosita la constructia peretilor fagurilor in care albinele cresc puietul si depoziteaza mierea; ceara neagra este partea de debriuri din stup. Este foarte clar ca ceara neagra nu este altceva decat propolisul.

Asadar, propolisul sau .cleiul de albine., in stare naturala sau sub forma de extracte obtinute prin aplicarea unor procedee blande, reprezinta o sursa naturala deosebit de interesanta de produsi cu actiune biologica complexa si care, asa cum s-a demonstrat, prezinta o paleta deosebit de larga de actiuni terapeutice, chiar in afectiuni cu care se confrunta civilizatia secolului nostru.

Pe plan international, studiile efectuate la nivelul unor cunoscute laboratoare de farmacologie si medicina au confirmat rolul deosebit pe care acest produs al stupului il poate juca pentru organismul uman in profilaxia si tratamentul unor afectiuni.

In acest sens, cunoasterea si folosirea empirica si conform traditiei medicinei populare a .cleiului de albine. a fost treptat inlocuita de studii stiintifice aprofundate care au confirmat nu numai complexitatea compozitiei sale biochimice ci si efectele deosebite pe care le ofera acest produs natural in prevenirea si tratamentul unor afectiuni degenerative, boli infectioase, virale etc.

Descoperirea rolului esential pe care il detine echilibrul dintre factorii prooxidanti si sistemele antioxidante in viata organismelor aerobe in general si a omului in mod special . care traieste intr-un mediu deosebit de complex si expus unei palete largi de factori de agresiune . a condus la cautarea acelor resurse naturale capabile sa asigure un aport cantitativ, dar mai ales calitativ, de compusi cu actiune antioxidanta care sa permita protejarea structurii vitale celulare . acidul deoxiribonucleic si intregul sistem de transmitere a informatiei genetice si membranele celulare. Prin marea afinitate a antioxidantilor fata de radicalii liberi, acesti compusi constituie tinta preferata a actiunii oxidative, protejand astfel microstructurile celulare sau alti compusi esentiali.

In acest sens, propolisul, care s-a dovedit a fi o sursa extrem de interesanta din punct de vedere al compozitiei sale in compusi cu actiune antioxidanta – cu deosebirecompusi flavonoizi poate contribui sub forma de supliment in alimentatie, la prevenirea la om a mortalitatii premature, prin corectarea deficitului din interactiunile dintre antioxidantii endogeni.

In stare naturala sau sub forma de extracte, tincturi si diferite forme farmaceutice, propolisul reprezinta la ora actuala pe plan mondial unul dintre cele mai importante mijloace de studiu si de lucru pentru apiterapie.

Aplicarea apiterapiei este cunoscuta, asa cum s-a amintit, din vremuri stravechi si astazi, interesul pentru aceasta varianta a medicinei naturale este din ce in ce mai larg in intreaga lume.

Prezenta lucrare se constituie intr-o prezentare generala a compozitiei biochimice complexe a propolisului si a extractelor sale precum si a catorva dintre mecanismele de actiune ale principalelor componente ale acestui produs natural la nivelul organismului uman.

 

 


1. Introducere
2. Notiuni generale despre propolis
3. Recoltarea propolisului
4. Proprietati fizice ale propolisului
5. Compozitia generala a propolisului
6. Compozitia calitativa a propolisului
7. Substante izolate din propolis
8. Tehnologia prelucrarii propolisului
9. Solventarea principiilor active
10. Prepararea extractelor apoase si etanolice
11. Activitatea biologica a extractelor de propolis
12. Actiuni fundamentale ale flavonoizilor
13. Mecanisme de actiune ale flavonoizilor
14. Aplicarea extractelor de propolis
15. Efectele propolisului
16. Forme de aplicare a propolisului
17. Concluzii


 

Lasa un comentariu

checked style="margin:0px;">

checked style="margin:0px">