Propolisul si extractele de propolis (Efecte)

Postat de admin 12.09.2019 0 Comentarii PRODUSELE STUPULUI,

Propolisul si extractele de propolis  

Efectele propolisului asupra sangelui

Principalii parametri ce sunt studiati in testele sanguine sunt cei legati de elementele figurate: eritrocite si leucocite.

Viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH = ESR) prezinta o puternica descrestere dupa 10 zile de la administrarea extractului etanolic de propolis.

Continutul in hemoglobina prezinta o scadere dupa 10 zile si apoi o crestere dupa 20 de zile de la administrare.

Leucocitele, in special limfocitele prezinta o crestere a numarului dupa 10 zile. O explicatie valabila atat pentru VSH si numarul de leucocite este efectul de stimulare a sistemului imunitar a acestui preparat. Limfocitele elaboreaza globuline serice in special fractiunile gamma si beta care detin o pozitie cheie in apararea imuna a organismului.

Efectele propolisului asupra pancreasului endocrin

Studiile efectuate pe animale de laborator prezinta o crestere a numarului de insulite Langerhans si ca rezultat o hipersecretie de insulina. Nivelul crescut de secretie de insulina determina o scadere a nivelului glucozei sanguine si o acumulare sporita de glicogen in ficat si alte organe. In acest caz se poate trage o concluzie: extractul de propolis potenteaza actiunea hipoglicemianta a insulinei.

Studii recente care au folosit un derivat cu magneziu al rutozidului au demonstrat efectul hipoglicemiant al acestui compus flavonoidic (RABINOVITCH si col., 1994; YAMAUCHI si col., 1992) [86, 87]. Se stie de asemenea ca in diabetul zaharat de tip I (IDDM . insulin-dependent diabetes mellitus) distrugerea celulelor beta din insulele lui Langerhans este mediata de un mecanism autoimun sau un proces inflamator ce implica radicalii liberi. S-a propus ca interleukina 1B (IL-1beta) joaca un rol important atat in medierea distrugerii cat si a disfunctiei celulelor beta ceea ce inseamna generarea de specii reactive de oxigen . inclusiv NO (monoxid de azot) si in final inhibarea functiei mitocondriale si provocarea mortii celulelor prin apoptoza (MATSUSHIGE si col., 1996; TURK si col., 1993; UCHIGATA si col., 1982) [44, 88, 89]. Trei functii la nivelul celulelor beta cum sunt:

  • activitatea de radical scavenging
  • actiunea de inhibare a IL-1B
  • inhibarea actiunii NO sintazei
  • au un rol foarte important in provocarea diabetului zaharat insulino-dependent.

Studiile au aratat ca extractul apos de propolis prezinta o foarte puternica actiune de radical scavenging (MATSUSHIGE si col., 1995) [90], precum si de inhibare a IL-1B si a NO sintazei.

Actiunea antiinfectioasa-antimicrobiana a propolisului

Asa cum s-a mentionat deja, cea mai mare atentie a fost acordata capacitatii propolisului de a combate starile infectioase locale si generale.

GRANGE si DAVEY (1990) [70] au aratat ca o fractie hidrosolubila termostabila din propolis, care este stabila la liofilizare, este foarte eficienta impotriva infectiei TBC produsa de Mycobacterium tuberculosis.

La utilizarea asociata cu unele antibiotice, eficacitatea si durata de actiune a extractului de propolis este mult accentuata iar respectivele microorganisme nu dezvolta rezistenta la antibiotice. La administrarea interna, propolisul nu produce disbacterioze ci o stimulare a factorilor imuni specifici si non-specifici si ca rezultat o crestere a rezistentei generale a organismului.

Conform celor deja mentionate principalii compusi responsabili pentru aceasta importanta actiune a propolisului sunt esterii acizilor fenolici cu alcooli aromatici. Cand se constata absenta unei cantitati dozabile de ulei volatil, eficacitatea propolisului nu este aceeasi. Deaceea o importanta conditie de calitate a propolisului este existenta fractiunii volatile. Cu cat propolisul este mai aromat cu atat este mai eficient.

Actiunea antimicrobiana a propolisului il recomanda a fi aplicat in diferite domenii medicale:

  • boli digestive: enterite, diaree cronica, colibaciloza digestiva
  • boli genito-urinare: orhite, orhiepididimite, prostatite etc.
  • boli respiratorii: bronhopneumonie cronica, TBC pulmonar, TBC limfoganglionar, TBC renal
  • boli ORL acute si cronice: rinite, rinofaringite, laringo-traheo-bronsite, amigdalite, otite medii si externe, mezotimpanite
  • boli oftalmice: infectii bacteriene si virale ale polului anterior ocular: blefarite, conjunctivite, rani la nivelul ochilor
  • dermatologice: piodermita profunda, TBC cutanat, rani infectate, intertrigo cu diateza exudativa suprainfectat cu Candida albicans, acnee juvenila, infectii streptococice
  • boli ale noilor-nascuti si sugarilor: tratamentul moniliazei (Monilia albicans)
  • boli ginecologice: infectii bacteriene mixte ale colului uterin si vaginale, trichomoniaza si micoza vulvo-vaginala.

Principalele tipuri de preparate cu propolis utilizate deja in domeniul medical sunt prezentate ca:

  • unguente
  • solutii
  • spray-uri
  • aerosoli
  • ovule
  • supozitoare
  • tablete
  • capsule
  • siropuri
  • colutorii
  • colire

Pentru viitor specialistii din domeniul medicinei si farmacologiei trebuie sa reflecteze asupra unor formule de preparate menite sastimuleze reactia fagocitara.

Aceasta capacitate este rezultanta a mai multor efecte diferite dar competitive. Propolisul nu actioneaza numai ca agent epitelizant ci si ca: antiinfectios, emolient, anestezic local si antiedematos (datorita cerii) ci si ca agent producator de rapida refacere a circulatiei sanguine la nivelul capilarelor.

Aceste efecte au fost semnalate in tratamentul diferitelor rani:

  • arsuri induse experimental
  • aplicatii post-chirurgicale
  • rani perianale
  • necrozari de tesuturi
  • arsuri accidentale (chimice sau termice)
  • plagi atone (ulcere trofice ale membrelor inferioare) Farmacodinamia capacitatii de vindecare a ranilor consta in 2 etape:
  • blocarea actiunii agentilor infectiosi inceperea proceselor mucolitice si de descuamare in zona necrozata;
  • stimularea procesului de granulatie . favorizand astfel reactia naturala a organismului de a activa proceseleregenerative si intensificarea proliferarii epiteliale.

Aceste procese sunt insotite de:

  • o imbunatatire a circulatiei sanguine si limfatice in zonele tratate cu propolis;
  • o diminuare a permeabilitatii vaselor sanguine ( asa numita actiune de tip vitamina P datorata flavonoizilor);

Denumirea de vitamina P (factor de permeabilitate) a fost aplicata anterior unui grup de flavone (hesperedina, eriodictina, quercetina si rutozidul).

In ulcerele cronice de gamba, propolisul contribuie la restructurarea membranelor capilare, producerea vaselor de neoformatie si imbunatatirea proceselor metabolice celulare si tisulare locale prin:

  • reducerea anorexiei tisulare
  • reactivarea proceselor enzimatice
  • favorizarea restructurarii substantei fundamentale dezorganizate.

Aplicarea propolisului limiteaza largirea cicatricelor si reduce o serie de fenomene secundare ca: inmugurirea, formarea de eczeme.

Actiunea antiedematoasa

Propolisul poate fi aplicat intern sau extern in diferite afectiuni inflamatorii. Actiunea antiedematoasa este sustinuta de un complex de alte actiuni: analgezica si anestezica.

Diferite preparate pe baza de propolis sunt aplicate pentru diferite procese inflamatorii acute sau cronice ale urechii medii, conditii infectioase si toxice ale membranei meningeale si ale gingiilor.

Actiunea anestezica locala si generala

Propolisul este unul dintre produsele care s-a dovedit a fi un foarte bun agent anestezic.

In aplicatii locale el prezinta o activitate de 3,5 ori mai mare decat a cocainei si de 5,2 ori mai mare decat a procainei (GHISALBERTI, 1979) [7].

In doze constand in 0,012 g/kg corp, el produce la animale o anestezie generala ce poate dura 45 minute. Aplicat oral, in chirurgia veterinara (la oi si caini) efectul anestezic se instaleaza im 2-5 minute iar animalele nu prezinta modificari de puls, respiratie si temperatura si nici disparitia excitabilitatii de reflex.

Alte actiuni ale propolisului: radioprotectoare, antiastmatica

Studiile au aratat ca solutii radioopace de propolis pot fi aplicate in tratamente topice (unguent de propolis cu lanolina) pentru prevenirea aparitiei radiodermitelor datorate terapiei cu raze X sau radioterapiei in tratamentul cancerului. Produsele farmaceutice pe baza de propolis pot accelera vindecarea leziunilor produse de aceste tipuri de terapii.

Propolisul s-a dovedit de asemenea un excelent mijloc de tratament al astmului bronsic, a tulburarilor neuro-psihice etc. Rarirea sau incetarea atacurilor de astm se datoresc unui complex de actiuni:

  • anestezica
  • antialergica
  • antiinflamatoare
  • eutrofica locala
  • imunostimulatoare
  • crestere a secretiei endogene de cortizol (in limite fiziologice) printr-o hipertonie globala, lenta, minora, hipotalamo-hipofizara.

In tulburarile neuro-psihice (sindromul de stress, astenie, migrena si restaurarea echilibrului somn-veghe, scleroza multipla (scleroza in placi), distrofie musculara progresiva, boala Parkinson, sindromul subiectiv de traumatism cranian, anorexie mentala) propolisul s-a dovedit de asemenea a avea efecte benefice.

Extractele apoase de propolis sunt dovedite a avea un puternic efect asupra sistemului nervos autonom cu actiune periferica asupra transmiterii influxului nervos si vasodilatatie la nivelul retelei sanguine.


1. Introducere
2. Notiuni generale despre propolis
3. Recoltarea propolisului
4. Proprietati fizice ale propolisului
5. Compozitia generala a propolisului
6. Compozitia calitativa a propolisului
7. Substante izolate din propolis
8. Tehnologia prelucrarii propolisului
9. Solventarea principiilor active
10. Prepararea extractelor apoase si etanolice
11. Activitatea biologica a extractelor de propolis
12. Actiuni fundamentale ale flavonoizilor
13. Mecanisme de actiune ale flavonoizilor
14. Aplicarea extractelor de propolis
15. Efectele propolisului
16. Forme de aplicare a propolisului
17. Concluzii


Lasa un comentariu

checked style="margin:0px;">

checked style="margin:0px">