Nosemoza - pericol permanent

Postat de admin 12.09.2019 0 Comentarii BOLI SI PARAZITI,

Nosemoza - pericol permanent

~ Extras din revista apicola "Lumea apicola" - editia aprilie-iunie - 2009 ~

~ Dr. Gheorghe Dobre ~

Nosemoza este una dintre cele mai raspadite şi mai periculoase boli, produsă de mai multe specii de sporozoare din genul Nosema. Cele două specii: Nosemă apis şi Nosemă ceranae (cu prezenţa confirmată şi în România) s-au întâlnit şi s-au răspândit în toată lumea, iar acum ameninţă cu provocarea dispariţiei albinei melifere (Apis mellifera mellifera). Paraziţi seîntâlnesc aproape peste tot în natură că spori, iar la nivelul mucoasei gastrice (intestinul mijlociu al albinei ) că forme vegetative.

Boala este considerată o problema majoră încondiţiile climei temperate, având un efect negativ important asupra capacităţii de producţie a coloniilor de albine, precum şi asupra supravieţuirii coloniei afectate de aceastăboală în timpul iernii.

Dezvoltarea moderată şi insidioasă a bolii contribuie la subestimarea difuziunii, a gravităţii infestaţiei şi a importanţei ei economice. Nu ne vine să credem că, aparent fără motiv, am pierdut mătcile, coloniile de albine nu mai sunt productive, stupii se depopuleaza, iar la ieşirea din iarnă constatăm că o parte din coloniile de albine nu au supravieţuit.

PATOGENEZA

Sporii (paraziţi unicelulari ovali, având dimensiuni de aproximativ 2,5 microni) sunt preluaţi de regulă odată cu hrana şi ajung în intestinul mijlociu al albinelor unde, sub influenţa sucurilor digestive şi a altor factori, germinează prin extrudarea unui filament polar şi pătrund în celula epiteliului intestinal. Germenul pătruns în interiorul celulei se înmulţeşte, produce toxine şi se elibereaza multiplicat, sub formă de spor, distrugând celulele în care s-a dezvoltat (foto). in funcţie de presiunea de invazie, sunt distruse tot mai multe celule, organismul albinei, înaintând în vârstă, intoxicat şi prost hrănit, nu mai poate reface tesuturile distruse, apar zone întinse de necroză, iar albina, având distrusă mucoasa gastrică şi membrana peritrofică, nu mai poate asimila hrana şi nu mai supravituieşte. Boala inhibă producţia de lăptişor din glandele hipofaringiene şi, din acest motiv, creşterea şi dezvoltarea puietului este încetinită, iar colonia de albine intră în involuţie. La albinele infestate vara târziu sau toamna, este perturbată şi formarea corpului gras. Toxinele acţioneaza prin tulburări de locomoţie şi paralizii.

Temperatura din interiorul stupului are o mare influenţă asupra dezvoltării parazitului. La 30-34°C, dezvoltarea este maximă, la 25°C sau la peste 35 dezvoltarea este lentă, iar în jur de 10°C stagnează. in linmulţirea parazitului au fost observate şi descrise mai multe faze: o fază latentă, probabil sexuată (pe timpul repausului de iernare) şi mai multe faze active, asexuate, rapide (primăvara şi toamna). La o infestare medie cu circa 100 de spori, în două săptămâni toate celulele peretelui intestinal al albinei pot fi distruse. Cauzele care duc la germinarea sporului şi la alegerea căii de înmulţire nu sunt încă pe deplin lămurite, dar se cunoaşte că, prin produsele de excreţie, fiecare albină răspâdeşte în jur între 30 şi 50 de milioane de spori. Când albinele nu au posibilitatea să elimine excrementele, în punga rectală pot fi găsiţi până la 250 de milioane de spori.

EVOLUTIE

Nosemoza evoluează diferit de la an la an, iar în cursul unui an se manifestă diferit de la lună la lună. Afecţiunea este în relaţie directă cu variaţiile sezoniere nefavorabile, care obligă albinele la claustrare forţată perioade lungi de timp. Deşi parazitul se întâlneşte aproape peste tot în natură ca spor, iar la nivelul intestinului mijlociu al albinei (mucoasei gastrice) ca formă vegetativă, boala nu afectează toate coloniile dintr-o stupină şi nu toate albinele sunt purtătoare de spori. Coloniile cu mătcile infectate se dezvoltă greoi, fac schimbare liniştită, roiesc sau sunt distruse de alţi dăunători. Boala infuenţează negativ sau poate compromite total eforturile apicultorilor din crescătoriile de mătci.

Contaminarea în masă a coloniilor de albine pe timpul repausului de iarnă se face şi datorită alternării perioadelor climatice cu diferenţe mari de temperatură sau atunci când, nejustificat, se fac hrăniri de stimulare înainte de zborul de curăţire şi de apariţie a culesului de polen.

SEMNELE CLINICE

Interiorul, dar şi părţile exterioare ale stupului sunt acoperite cu pete mari cafenii de excremente, bătătoare la ochi. Colonia de albine se remarcă prin slăbiciune, iar puietul existent este înconjurat de puţine albine. Cel mai frecvent, sunt afectate albinele lucrătoare, de regulă în partea a doua a Multe albine au abdomenul umflat, unele nu pot zbura şi sar împrejurul urdinişului. Adesea, grupuri de albine se adună în grămezi şi Iâncezesc. La trântori şi la mătci, se constată rareori infestarea, probabil pentru că aceste două caste nu se ocupă de curăţenia stupului. Dacă matca este totuşi infestată, ovarele se atrofiază, este afectată ponta şi ea moare în 10-15 zile (Foote-1968). Chiar şi când nu avem puiet, infestarea mătcii cu spori de nosema este cauza cea mai frecventă de moarte a acesteia pe timpul iernii.

In formele latente de nosemoză, familiile bolnave se deosebesc prea puţin de cele sănătoase, singurele semne anormale ce pot fi observate este dezvoltarea inegală a familiilor din stupină, frecvente schimbări liniştite de mătci şi o mortalitate ceva mai crescută a albinelor. Producţia de miere a coloniilor din stupină este neuniformă, iar a stupinei este sub media zonei sau sub aşteptările noastre.

Nosemoza este o bolă tipică, generată de factori (determinanţi / favorizanţi), cu evoluţie diferită în funcţie de anotimp şi de aportul de hrană. Factorii determinanţi (spori) nu pot distruge colonia de albine dacă nu intervin şi factorii favorizanţi, iar acţiunea nefastă a acestor factori depinde şi de noi.

Boala se acutizează primăvara, pe timp rece şi ploios, când albinele stau în stup, fără aport de apă, fac indigestii din cauza polenului care se digeră greu — albinele au mucoasa gastrică şi membrana peritrofică distrusă şi de aici pierderi mari de albină culegătoare.

Un factor important în evoluţia bolii sunt condiţiile de hrană, în special aprovizionarea cu proteine şi vitamine, pe care parazitul le găseşte în albină. Albinele infestate nu pot valorifica pe deplin polenul ca hrană, iar rezervele de proteină depozitate peste iarnă în corpul gras vor scădea rapid la albinele infestate.

Pe baza acestor date putem concluziona că, după felul cum a decurs iernarea, după modul cum am făcut hrănirile de stimulare şi tratamentele de prevenire şi de combatere, influenţăm evoluţia nosemozei.

RASPANDIREA BOLII

Albinele bătrâne, petele diareice şi rezervele de hrană sunt purtatoare de spori. Difuzarea bolii în colonia de albine se face pe orizontală, prin ingestia de spori, calea de transmitere verticală (prin ou) nefiind dovedită. Boala poate fi transmisă de la o colonie la alta prin albinele rătăcite şi prin furtişag. Când coloniile slabe sunt jefuite, mari cantităţi de spori ajung în stupii vecini prin hrana preluată de la aceste colonii. Apicuitorul contribuie şi el la răspândirea bolii prin păstrarea în stup, de la an la an, a rezervelor vechi de hrană şi prin folosirea la alte colonii de albine a fagurilor vechi care conţin de regulă foarte mulţi spori proveniţi de la coloniile infestate. Dacă unim sau împuternicim primăvara coloniile slăbite de nosemoză cu colonii puternice sau cu material biologic din aceste colonii, albinele sănătoase nu au nici o şansă de a se apăra de o infecţie masivă, mai ales atunci când apar şi factori climatici nefavorabili. La răspândirea bolii, pot contribui şi excrementele paraziţilor comensuali, care trăiesc în stup.

Păstrarea în stupină a unor colonii bolnave de nosemoză, cu prognostic nefavorabil, formarea exagerată a rourilor artificiale mai ales în a doua jumătate a anului, stupăritul pastoral, dar şi achiziţionarea de material biologic contaminat pot contribui la menţinerea şi răspândirea bolii.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

In general, maladiile albinelor adulte nu au o simptomatologie caracteristică, precisă, care să le deosebească unele de altele. In afară de aceasta, echilibrul biologic al coloniei de albine este greu de apreciat şi supravegheat în condiţiile când albinele moarte înainte de vreme sunt duse departe de stup şi pot fi înlocuite prin prolificitatea crescută a mătcii. Din aceste motive şi nu numai, se impune precizarea diagnosticului prin examene de laborator. Boala are foarte multe necunoscute şi nu în ultimul rând stabilirea precisă a etiologiei, a patogenezei şi a cauzelor favorizante. Toate acestea presupun investigaţii de înaltă acurateţe( teste moleculare, microscopie optică de înaltă rezoluţie sau microscopie electronică de baleiaj). Există, de asemenea, posibilitatea ca în etiopatogeneza acestei boli să intervină şi alţi germeni infecţioşi, inclusiv fenomenul de poliparazitism. Combaterea bolii nu se poate face eficient dacă nu sunt analizaţi toţi factorii iar un rezultat fals negativ nu exclude o infecţie latentă.

Stabilirea diagnosticului de boală presupune şi o evaluare cantitativă a infecţiei cu spori de nosema, test care nu se poate face decât întrun laborator acreditat. Diferenţa dintre cele două specii (N. apis- N. ceranae) poate fi stabilită numai prin tehnici moleculare (Reverse Transcription - Polymerase Chain Reaction), iar supravegherea şi evaluarea unor măsuri de prevenire şi combatere în cazul nosemozei presupun profesionalism şi folosirea unor protocoale de diagnostic standardizate.

PROGNOSTICUL

Nosemoza este o maladie gravă. Datorită frecvenţei ridicate în efectivul apicol şi al caracterului insidios al pagubelor provocate, trebuie să fim foarte atenţi atunci când hotărâm soarta unei colonii aflată în involuţie. Prognosticul este favorabil numai dacă avem colonii puternice, bine îngrijite şi dacă anotimpul este prielnic. Prognosticul devine nefavorabil atunci când coloniile sunt subdezvoltate, când rezervele de hrană sunt de slabă calitate şi sunt contaminate cu spori, iar anotimpul şi schimbările climatice nu ne sunt favorabile. in acest din urmă caz, desfiinţăm colonia.

COMBATEREA BOLII

Măsurile de combatere se stabilesc pe baza rezultatelor examenului de laborator. Interpretarea rezultatelor depinde de momentul, de locul prelevării probelor şi de gradul de infestare (slabă, medie sau puternică).

Dacă boala este diagnosticată de timpuriu, apicultorul poate lua măsuri pentru atenuarea evoluţiei ei ulterioare. Dacă boala a izbucnit deja masiv, numai terapia medicamentoasă poate avea efectul scontat.

In momentul de faţă, avem la dispoziţie puţine mijloace de luptă împotriva nosemozei. Printre acestea se numără şi fumagilina, un antibiotic extras din ciuperca Aspergillus fumigatus. Antibioticul actionează la nivelul lumenului intestinului mijlociu al albinei, distrugând parazitul înainte de a pătrunde în epiteliu. Substanţa activă opreşte numai înmulţirea sporozoarului, deoarece sporii nu pot fi distruşi, iar albinele bătrâne nu pot fi vindecate. in prezent, preparatul se comercializează în numeroase ţări, cu excepţia acelora aparţinând U.E. Din informaţiile pe care le avem, producătorul a refăcut testele de eficienţă şi de reziduuri şi va solicita din nou, la cererea autorităţii sanitare veterinare din fiecare ţară interesată, admiterea pe piaţa europeană a produsului.

Pentru a nu contamina cu reziduuri produsele apicole, tehnologia de combatere trebuie făcută pe baza unui program integrat şi sub îndrumarea şi controlul unui medic veterinar specialist în bolile albinelor. Posologia trebuie respectată cu stricteţe. Este necesară administrarea medicamentului o lungă perioadă de timp - mai ales toamna - pentru a distruge şi noile generaţii de paraziţi (formele vegetative apărute ulterior).

Administrarea de fumagilină nu exclude şi folosirea pentru combaterea nosemozei a preparatelor naturale nespecifice (de origine vegetală sau animală), ca soluţie alternativă.

Trebuie sa reţinem şi să recunoaştem faptul că cele mai eficace preparate utilizate împotriva nosemozei izbutesc să oprească evoluţia bolii, realizează vindecări clinice, dar nu reuşesc să distrugă toţi sporii, iar aceştia pot determina reapariţia bolii atunci când măsurile de prevenire şi combatere nu se mai aplică.

Pentru decontaminare se recomanda folosirea acidului acetic glacial (pentru faguri) şi dezinfectantele tensioactive (pentru materiale, obiecte de inventar şi utilaje) care sunt biodegradabile, se aplică uşor Si distrug şi spori.

Restul de produse recomandate în tratamentul nosemozei (preparate pe bază de mercur, ceaiuri şi extracte de plante, uleiuri eterice etc), la care nu se prezintă modul de acţiune, la care nu se cunosc efectul toxic asupra albinelor şi reziduurile remanente în produse, trebuie privite deosebit de critic şi nu trebuie acceptate dacă nu sunt înregistrate la ICPBMV (Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar).

PREVENIREA BOLII

Deoarece sporii sunt principalul mijloc de transmitere, este foarte important să avem în vedere toţi factorii care contribuie la înmulţirea şi răspândirea lor şi să luăm măsuri de indepărtare a rezervelor de hrană şi a ramelor contaminate (care conţin spori) din stup, pentru a împiedica transmiterea acestora la alte colonii de albine.

Rezerva de germeni se reface sau se păstrează coloniile care au ieşit slăbite din iarnă. intro familie care şi-a pierdut regina în sezonul activ (bezmetică) se crează posibilitatea ca albinele bătrâne să fie toate bolnave de nosema, iar rezervele să fie contaminate cu spori.

In toate aceste cazuri, materialul biologic se distruge, iar materialele se decontaminează sau se îndepartează şi nu se mai folosesc în stupină.

Ca măsură profilactică, se recomandă să nu se păstreaze în stup rezerve de la un an la altul, iar hrănirile de completare să se aplice masiv şi imediat după ultimul cules.

Preîntâmpinăm difuzarea bolii la toate coloniile din stupina şi acutizarea formelor latente de boală prin practicarea cu regularitate a examenelor de laborator la toate familiile de albine, prin desfiinţarea colonilor bolnave la care stabilim un prognostic nefavorabil şi prin aplicarea tratamentului medicamentos la intreaga stupină contaminată.

Prevenirea nosemozei este una din cele mai importante măsuri apicole. Apicultorul trebuie să folosească tehnologii moderne de creştere şi să aplice în stupină, pe Iângă tratamentul medicamentos, şi alte măsuri de combatere şi profilaxie nespecifice, precum casarea fagurilor vechi, combaterea la nivelul coloniilor a tuturor insectelor cu rol de vectori (molii, viespi, acarieni, etc.). Trebuie respectate conditţiile de supraveghere impuse de autoritatea sanitară veterinară şi asigurate măsurile de curaţenie, dezinfecţie şi dezinsecţie a întregului material apicol.

 

 

~ Extras din revista apicola "Lumea apicola" - editia aprilie-iunie - 2009 ~

 

Lasa un comentariu

checked style="margin:0px;">

checked style="margin:0px">