Atentie la Varrooza! (1982)

Postat de admin 12.09.2019 0 Comentarii BOLI SI PARAZITI,

Atentie la Varrooza!

I. Krafft
~ Extras din "Revista lunara de stiinta si practicaapicola - APICULTURA" - editia martie – 1982 ~

Cu 4-5 ani in urma, zambind cand auzeam de aceasta foarte periculoasa boala a albinei care este varrooza. Aceasta neatentie m-a costat timp pierdut, bani cheltuiti si in final familii de albine distruse. Pe aceasta cale doresc sa informez pe cei interesati, care inca nu cred in existenta acarianului in stupinele lor sau minimalizeaza efectele dezastruase pe care sus-numitul acarian le produce in stupinele infestate, cum 3-4 ani dintr-o stupina sanatoasa, bine ingrijita, se poate ajunge la un dezastru total.

In toamna anului 1978 am depistat in stupina mea si a prietenilor mei primii indivizi de Varroa jacobsoni. Dar invazia era la acea data slaba iar pagubele practic nesemnificative, fapt pentru care majoritatea dintre noi nu am tratat stupinele cu ocazia pregatirii pentru iernat.

Iarna anului 1978-1979 a trecut fara surprize. Mortalitatea la iernat s-a mentinut in limite normale. Primavara, cu toate ca timpul a fost racoros si umed, familiile s-au dezvoltat normal. Stupina a fost deplasata in pastoral in  sudul tarii la salcam I, la salcam II in jurul Mediasului, in continuare la fanete naturale, dupa care in judetul Ialomita la culasul de la floarea-soarelui. In timpul culesului de la floarea-soarelui am observat pentru prima data indivizi de Varroa jacobsoni pe larvele de trantori descapacite. Tot la aceasta data am observat primii acarieni pe albinele mature din cuib. Culesul a fost bun, productia de miere pa anul 1979, in stupina mea, a fost peste media stupinii din ultimii 5 ani, asa ca dupa parerea mea pe atunci nu existau motive prea mari de ingrijorare.

Toamna am facut totusi tratament impotriva varroozei, constand din 2 prafuiri cu Diagvar la interval de 10 zile. In urma acestui tratament majoritatea acarienilor au disparut, stupina ramanand insa in continuare infestata.

Iernarea din 1979-1980 a decurs din nou bine. Primavara am facut un nou tratament constand dintr-o singura prafuire intrucat nu am mai avut. Din vara anului 1980 evenimentele din stupina au inceput sa ma depaseasca. In toamna anului 1980 nu am mai putut face tratament din lipsa de Diagvar. Toamna anului a fost deosebit de frumoasa si favorabila apiculturii. Familiile de albine au beneficiat de un cules pana la inceputul lunii octombrie intrucat in zona noastra prima bruma a cazut la 15 octombrie.

Nu a fost necesar sa stimulez familiile in vederea cresterii de puiet si nici sa completez rezervele de miere pentru iernat, intrucat proviziile au fost suficiente si de foarte buna calitate. Am mentionat aceste lucruri pentru a elimina orice suspiciune in legatura cu eventualele greseli in pregatirea familiilor pentru iernat. Stupii au fost impachetati la 21 octombrie, iar modalitatea de impachetare a fost aceeasi in ultimii 10 ani.

Avand stupina acasa si fiind nelinistit de zvonurile auzite in legatura cu evolutia si extinderea varroozei, am urmarit cu ingrijorare si cu mare atentie iernarea stupinei, constatand urmatoarele”

  • iernarea 1980/0981 a decurs nesatisfacatoare-stupina fiind agitata cum nu am mai vazut de cand ma ocup de stuparit;
  • pe toata durata iernarii, chiar la temperaturii in jur de 0 grade, albinele paraseau stupii, cadeau pe zapada de unde nu se mai puteau ridica. In multe cazuri pe corpul acestor albine inghetate puteam observa acarieni care se agitau;
  • la inceputul lunii februarie albinele au facut un zbor de curatire, asa ca cel putin din acest motiv nu am avut surprize.

Totusi primavara mortalitatea a fost de 20-25% din medie de stupina in functie de gradul de infestare al stupilor.

Pentru prima data am intrat in panica, nestiind cum sa scap de acest flagel al apiculturii care este varrooza.

Neavand Diagvar, am incercat toate retetele vazute si auzite de la diversi prieteni stupari, rezultatele fiind total nesatisfacatoare.

Pentru ca stuparii care se afla in situatia mea sa nu mai piarda timpul cu tratamente ineficiente, voi aduce la cunostinta celor interesati “ retetele” incercate de mine, in urma carora rezultatele au fost neglijabile.

Tratament cu naftalina – cu aceasta ocazie am constatat ca in doze mari naftalina este toxica pentru albine. In urma tratamentului cu naftalina, toata stupina se agita, se uniformizeaza mirosul la familiile tratate, fapt care poate duce, in special primavara sau toamna, la un furtisag general in stupina. La un tratament cu naftalina am numarat 25-40 acarieni cazuti.

Tratament cu fenotiazina – la inceputul tratamentului se parea ca rezultatele vor fi bune. Din aceasta cauza, neavand un alt mijloc mai eficient la dispozitie, am continuat sa tratez familiile cu fumigatii de fenotiazina pe tot parcursul sezonului activ.

Pulverizari cu otet sau otet de mere – rezultatele au fost egale cu zero si totusi mai cunosc stupari care si in aceasta toamna au tratat stupii cu otet. Pentru acestia mentionez ca in momentul cand am constatat ca in urma unor pulverizari repetate cu otet, mortalitatea la acarieni este foarte mica, am turnat otet pe fundul si peretii stupilor. Rezultatul a fost ca albinele paraseau stupii dar acarienii nu mureau.

Tratament cu acid formic – avand oroare de mirosul insuportabil emanat de un vas cu acid formic, nu l-am incercat in stupina. Un bun prieten al meu, avand o stupina de 60 de familii, neavand Diagvar, a incercat 2 variante cu acid formic: 1. A turnat cateva picaturi de acid formic concentrat pe hartie sugativa, pe care a introdus-o sub ramele unor familii de albine dupa culesul de la salcam II. Rezultatul a fost ca albinele paraseau stupii impreauna cu matca. Altii care au incercat aceeasi reteta au avut surprize si mai neplacute. La familiile astfel tratate au fost omorate matcile in proportie de 80-90%; 2. In a doua varianta a folosit acid formic concentrat turnat in sticlute astupate cu un dop in care se gasea un mic orificiu prin care o mica parte de acid se evapora. Aceste sticlute au fost asezate pe fundul stupilor dupa ultima rama, in partea opusa urdinisului. Prin aceste mici orificii, vaporii de acid formic se ridicau scaldand tot interiorul stupului. Aceste sticlute au fost pastrate in stupi cu mici intervale in toata perioada dintre culesul de la salcam si culesul de la floarea-soarelui. Rezultatele au fost neglijabile. Stupina colegului meu este la fel de infestata ca si a mea care nu am folosit acid formic.

Pulverizari cu otet amestecat cu acid formic – acelasi rezultat nesatisfacator.

Gresita este si parerea unor stupari care folosesc rama claditoare considerand ca astfel pot rezolva problema varroozei. Cu ajutorul ramei claditoare se elimina o parte din acarieni dar majoritatea raman. Rama claditoare constituie deci un ajutor la indemana oricui in lupta impotriva varroozei dar numai combinata cu un tratament adevarat.

Aceasta lista cu retete babesti ar putea continua – dar rezultatele vor fi aceleasi. Pe aceasta cale nu se pot trata eficient stupinele infestate cu varrooza.

Ca unul a carui stupina a parcurs toate fazele imbolnavirii cu varrooza am putut constata urmatoarele:

Sunt foarte adevarate afirmatiile specialistilor, ca evolutia dezvoltarii varroozei intr-o stupina se produce in 3 etape.

Etapa 1 – cand stupina este infestata pana la 1%. In aceasta situatie in mod normal nu se poate depista acarianul. Familia lucreaza normal din toate punctele de vedere.

Etapa 2 – cand stupina este infestata in proportie de 15-20%. In aceasta situatie avand Sineacar la dispozitie, facand un tratament tuturor familiilor constand din 2 tratamente toamna tarziu si acelasi tratament primavara timpuriu, 90-95% din acarieni dispar, iar familiile vor lucra normal pe tot parcursul sezonului activ.

Etapa 3 – netratand stupinele infestate de gradul 2 acarienii se vor inmultii. Cand gradul de infestare depaseste 25-30% se constata o slabire brusca a familiilor. In aceasta situatie acarienii se vad usor. Se gasesc peste tot. atat pe albine (mai frecvent pe cele tinere si mai putin pe cele culegatoare)), pe trantori, pe matci, pe peretii interiori ai stupului, pe rame – peste tot. urmarind albina tanara cand ecluzioneaza, in majoritatea cazurilor odata cu aparitia albinei, fixati pe corpul ei putem observa si acarienii.

In acest stadiu de infestare am putut observa urmatoarele:

  • apar multe albine cu malformatii la aripi, picioare, abdomen, torace nedeplierarea aripilor dupa ecluzionare etc. Aceste albine sunt evacuate din stupi si se pot vedea tarandu-se inaintea urdinisului. Daca timpul se raceste se aduna in gramajoare si mor pana a doua zi;
  • albinele culegatoare cu dimensiuni mai mici ca de obicei;
  • la familii foarte puternice infestate, matca impreuna cu albinele si trantorii care formeaza familia parasesc stupul, intrand in stupii vecini;
  • matca impreauna cu albinele parasesc puietul infestat. Am observat un caz in aceasta toamna, cand in spatele diafragmei stuparul a pus 2 rame pentru a fi curatite de miere si polen. Matca a parasit puietul infestat, a trecut in spatele diafragmei pe aceste rame unde a format un nou cuib;
  • puietul este imprastiat pe faguri, larvele si nimfele moarte se afla in diferite stadii de putrefactie. O parte din capaceala au orificii neregulate. Larvele moarte emana un miros de putrefactie. Pot fi usor scoase din celule cu ajutorul unui betisor sau chibrit dar nu se observa acel fenomen de “intindere” caracteristic imbolnavirii puietului de loca. In unele cazuri larvele necapacite, iritate de acarieni se intorc invers in celule. Se pot observa cele mai curioase pozitii ocupate de larve in celule. In unele cazuri cad din celule, ajung pe fundul stupilor de unde sunt evacuate;
  • la primele semne de acest fel am fost derutat, crezand ca stupina este infestat de loca. Alti colegi sustineau ca stupinele lor sunt infestate de puiet varos;
  • controland amanuntit sute de familii puternice infestate am putut constata, ca in majoritatea cazurilor aceste familii infestate de varrooza au fost bolnave si de puiet varos.

Neavand Sineacar si fiind constient de gravitatea situatiei, am facut tot ce a fost posibil pentru a putea salva stupina asigurand familiilor de albine o activitate permanenta pe tot parcursul anului, practicand hraniri stimulente intre marile culesuri. Si totusi productia de miere a fost cea mai scazuta din ultimii 10 ani.

Cea mai mare surpriza m-a asteptat insa in toamna. Populatia din stupi a scazut intr-un ritm atat de accelerat, incat in trei saptamani familiile care ocupau 2 corpuri de multietajat, au fost reduse pe 6-8 rame.

Toamna, odata cu aparitia Sineacarului, am facut un tratament conform indicatiilor din prospect. Am fost constient de gradul masiv de infestare a stupilor, dar cand am observat cantitatea enorma de acarieni morti pe fundul stupiilor a doua zi m-am ingrozit. Din acel moment nu m-a mirat nici productia scazuta de miere din anul trecut si nici activitatea anemica a albinelor observata de mine pe tot parcursul anului.

~ Extras din"Revista lunara de stiinta si practica apicola - APICULTURA" - editiamartie – 1982 ~

Lasa un comentariu

checked style="margin:0px;">

checked style="margin:0px">