Apicultura pentru incepatori – Hrana albinelor

Postat de admin 12.09.2019 0 Comentarii CRESTEREA ALBINELOR,

Hrana albinelor

In mod normal albinele, pentru satisfacerea nevoilor vitale se hranesc cu nectar, polen si apa. Pentru hrana unei familii de albine intr-un an sunt necesare aproximativ urmatoarele cantitati:

- miere 80 kg
- polen 25 kg
- apa 50 litri

Nectarul – reprezinta secretia glandelor nectarifere locali8zate in flaore si se prezinta sub forma unei solutii glucidice in concentratii diferite. Albinele prefera o concentratie de aprox 50%.

Pastrarea nectarului ca atare in cuibul familiei de albine nu este posibil deoarece ar fermenta foarte repede si nu este economic pentru albine avand un continut prea mic de de zaharuri. Pe de alta parte, absorbtia zaharurilor de catre organismul albinelor se face sub forma de monozaharide (glucoza si fructoza) direct asimilabile,

Nectarul si celelalte substante dulci sufera o serie de transformari de ordin fizic si biochimic. Cea fizica se refera in primul rand la reducerea procentului de apa la ca 18% prin „ventilatie”.

Modificarea biochimica se refera la transformarea zaharurilor complexe in zaharuri simple usor asimilabile. Daca in nectar ponderea zaharurilor complexe este de 70,%, in miere aceasta mai reprezinta doar 1,6%. Transformara nectarului incepe din momentul cand este ingerat de catre albine, adugandu-se o serie de enzime cum ar fi:invertaza produsa de glandele faringiene care scindeaza zaharoza in glucoza si fructoza. In interiorul stupului dupa ce nectarul este lasat in celulele fagurilor incepe actiunea inversa diluarii, respectiv concentrarea acestuie prin eliminarea apei de prisos. Albinele imprastie nectarul pe o mare suprafata de faguri (celulele fiind umplute inital cca 25 – 30%), asociindu si ventilatia permanenta a stupului, mutand acest nectar continuu in alte celule(prin regurgitarea repetata a picaturii de nectar din gusa in exterior si inghitirea succesiva a acesteia). Cu cat nectarul este mai diluat, cu atat mai mult este vehiculat in gusa albinei, fiind innobilat cu diverse enzime si marind calitatea mierii. Continutul nectarului in enzime face ca procesul de invertire (transformare – rupere din punct de vedere biochimic) a zaharului sa continuie pe intreaga perioada in care se realizeaza transformarea lui, cat si dupa capacirea mieii.

Compozitia nectarului si a mierii de flori:

COMPOZITIE %NECTARMIERE
Apa78,8018,20
Zahar invertit5,6075,30
Zaharoza11,401,20
Dextrine1,603,60
Acizi organici0,100,07
Saruri minerale0,190,22
Alte substante0,110,86

 

Invertirea zaharurilor dupa capacirea mierii:

SPECIFICATIELA 2 ZILE DUPA CAPACIRELA 10 ZILE DUPA CAPACIRE
Zahar invertit62,877.3
Zaharoza12,04,4
Apa19,818,3

Pentru sintetizarea enzimelor ce se adauga hranei energetice albinele au nevoie de proteine, vitamine, si alte substante nutritive, intrucat acestea intra in structura fermentilor respectivi.

MIEREA – reprezinta unica sursa de energie pentru albine. Indiferent de conditiile de prelucrare a mierii( recoltare, conditionare, factori climatici) mierea contine 3 grupe de substante:

- apa (aprox 18%)
- substante zaharoase (glucoza si fructoza 73%, zaharoza 5%)
- substante nezaharoase (enzime, vitamine, saruri minerale, proteine)

Referitor la zaharoza, aceasta variaza intre 2.2 si 4.8% la mierea de flori si intre 4.6 si 7.6% la mierea de mana. Dupa datele din literatura rezulta ca un sort de miere de flori cu peste 5% si o miere de mana cu peste 10 % continut in zaharoza, prezinta suspiciuni de falsificare.

Mierea consumata pe parcursul unui an calendaristic, dupa majoritatea cercetatorilor este cuprinsa intre 80–100kg. Stabilirea consumurilor se face prin cantariri atat asupra familiilor, cat si a indivizilor acesteia. In urma acestor cantariri s-a ajns la concluzia unanima ca familia consuma timp de un an 50–51kg miere. Furnizoare de calorii sunt si alte elemente, in special continute de polen, echivalente pe parcursul anului cu consumul a 15kg miere. La acestea se adauga caloriile din zaharul si amidonul existente in polen(30 – 32%) si care sunt egale cu cele pe care le-ar asigura alte cca 12kg miere. Ca suma a tuturor acestor consumuri o familie de albine ar totaliza echivalentul a 80kg miere. Consumul de energie al familiei de albine este influentat de puterea acesteia si de activitatea depusa la cules.

Pe timpul perioadei active familia de albine isi asigura necesarul energetic din sursele de nectar, iar pe timpul iernii asigurarea hranei energetice este (sub controlul si adminstrarea apicultorului) sub forma de miere capacita existenta in cuib. Acest necesar este stabilit cantitativ in functie de puterea familiei, luand in considerare cele aproximativ 7 luni (septembrie – aprilie) cat in natura nu exista cules, singura certitudine fiind mierea lasata in cuib. Ca urmare, cantitatea de 15kg miere trebuie considerata ca minima pentru aceasta perioada.

POLENUL

Polenul este unica proteina a familiilor de albine, prin compozitia chimica pe care o are asigura substantele necesare formarii si dezvoltarii organismelor tinere ale albinelor, maturizarea acestora precum si formarea corpului gras in vederea iernarii. Fara polen nu ar fi posibila dezvoltarea si supravietuirea familiei de albine.

Polenul contine 7-35% proteine, 40% glucide, 4% lipide, 3% saruri minerale, vitaminele C, E, D, acidul folic, pantotenic, inositolul, biotina si enzime; in pastura se gasesc, in plus, vitaminele A si K. Polenul poliflor contine toti aminoacizii esentiali pentru albine.

Colectoarele de polen apartin unor modele extrem de diferit, se instaleaza la inceputul lunii aprilie, numai la familiile puternice obtinandu-se astfel productii de 2-10kg/familie. In cazul in care in cuib se constata lipsa polenului, se indeparteaza colectorul imediat. Pentru inceput colectoarele se monteaza cu placa activa ridicata timp de i 2-3 zile, pentru obisnuirea albinelor. In perioada recoltarii polenului se va urmari ca placa activa sa nu fie blocata de trantori. Utilizarea colectoarelor o perioada care sa nu depaseasca 45 de zile nu influenteaza negativ (semnificativ) dezvoltarea framiliei si nici productia de miere in anii favorabili. Colectoarele de polen avand placi active cu orificii rotunde sau in forma de stea se pot instala la urdinis sau la partea superioara a stupului (in acest caz vechiul urdinis al familiei se trece in spate pentru ca albinele sa se obisnuiasca cu intrarea noua a colectorului). In cazul colectoarelor instalate la urdinis este necesar recoltarea zilnica a polenului din sertaras.

Influenta folosiri colectoarelor de polen asupra productiei

ANULFARA COLECTOARE (kg miere)CU COLECTOARE (kg miere)
196017,216
19617,89,6
196213,815,7

Pastrarea polenului se poate realiza sub forma de amestec de polen cu zahar, in proportie de 2:1 (la greutate). Amestecul se pastreaza bine in vase ermetic inchise si pentru protejarea de mucegairea deasupra amestecului se adauga un strat compact cu zahar. Polenul se mai poate pastra uscat (polenul proaspat contine 18-20% apa) cu ajutorul unor uscatoare, la care temperatura nu trebuie sa depaseasca 45o C. In intreprinderi mari se practica uscarea industriala a polenului pana la un continut de 4% apa. Faguri cu pastura, daca nu sunt completati cu miere, se pulverizeaza cu zahar pudra din abundenta ca sa nu mucegaiasca, se protejeaza impotriva inghetului si a daunatorilor, in dulapuri inchise ermetic. Ramele cu pastura degradata prin mucegaire sau intarite se tin in apa 1-2 zile pentru inmuierea pasturi, apoi se centrifugheaza.

Cerintele de proteine ale albinelor

Dezvoltarea, productivitatea.si sanatatea familiei de albine este dependenta de un aport ridicat de proteina. Datorita metabolismului si activitatii intense, albinele au cerinte mari de proteina.

a. Cantitatea de proteina din corpul puietului, deci al larvelor capacite este 4 – 6mg azot, respectiv 25mg. proteina bruta. La o familie ce creste aproximativ 130.000 indivizi/an cantitatea minima de proteina care este stocata in corpul larvelor capacite este de circa 3,250kg.

b. Cantitatea de proteina sintetizata pentru desavarsirea dezvoltarii corporale a albinelor. In primele 5 zile de viata albinele isi continua cresterea si dezvoltarea corporala, acumuland in scurt timp, la nivelul intregului organism o cantitate relativ mare de proteina. Se estimeaza ca fiecare albina sintetizeaza in aceasta perioada cel putin 5mg proteina echivalenta la cei 130.000 indivizi cu cca 650g proteina.

c. Cantitatea de proteina excretata de glandele secretoare.O mare parte din proteina ingerata este necesara pentru elaborarea laptisorului de matca si enzimele necesare in prelucrare nectarului. La un kilogram de miere albinele adauga prin enzime o cantitate de 3,6g protine. O familie de albine care produce anual 100kg miere din care 60kg pentru consumul propriu si 40kg miere marfa utilizeaza in procesul de invertire aproximativ 360g proteina.

d. Cantitatea de proteina de rezerva pentru sezonul de iarna(corpul gras). Albinele isi depoziteaza in corp cca 2,8mg azot, respectiv 17,5mg proteina . Intr-o familie de putere in care ierneaza 25 de mii indivizi, proteinele de rezerva vor fi de aproximativ 45g.

e. Cantitate de proteine pentru hranirea puietului,a matcii si depunerii pontei. Se regaseste cu precadere in azotul din oua si din larve. Avand in vedere aceste calcule, se poate insuma cantitatea totala rezultand ca o familie (ce ierneaza cu cei 25 de mii indivizi si prelucreaza 100kg miere) sintetizeaza o cantitate de 4750g proteine. Considerand ca polenul are un continut mediu de 25% proteina, rezulta un necesar de19-20kg polen.

Aceasta cantitate nu este insa reala pentru ca protina din polen nu este asimilata de albine dect in proportie de 60%, ceea ce va duce la un consum real de polen de 32- 33kg, la care se aduga cerintele pentru functii vitale estimatela 23kg, rezultand un necesar anual total cu aproximativ 35kg polen.

Compozitia chimica a polenului

Cercetarile efectuate pe plan mondial au stabilit ca valoarea nutritiva si eficienta biologica a polenului sunt determinate de compozitia chimica si in special de continutul sau in proteine. Tipurile si proportiile aminoacizilor din polen sunt factorii care determina albinele sa aleaga si sa culeaga instinctiv din flora acesibila acele polenuri care intrunesc cele mai multe din cerintele plastice ale ei si ale familiei.

Stabilizarea cerintelor de proteina si aminoacizi ale albinelor ofera posibilitatea apicultorului sa identifice cei mai adecvati inlocuitori proteici ce pot fi oferiti albinelor in cazuri deosebite: lipsa sau insuficienta polenului in natura, timp nefavorabil reprezentat prin ploi prelungite, brume timpuri sau inghet, perioade lungi de seceta sau temperaturi extrem de ridicate.

Compozitia chimica a polenului variaza in functie de specia de plante, conditiile de mediu, varsta si starea de nutritie a plantelor, metodele de dezvoltare si conservare a polenului.

 

SUBSTANTECONTINUT %SUBSTANTECONTINUT %
Proteine24,06Saruri minerale2,55
Grasimi33.30Acid lactic0,56
Zaharuri18,50Aciditate ph6,3

Continutul in proteina bruta-polenul recoltat de albine are in general un continut mediu in proteine de 24% in limite foarte variate si mari de la 7,2% la 35,5%. Continutul polenului a unei proteine uscat in aer, cu o umiditate de 8%, variaza de asemenea in limite foarte largi, in functie de specie: 13,53%-41,49%cu o valoare medie a polenului de porumb de 21%.

Compozitia in proteina la cateva sorturi de 3 polen:

DENUMIREA PLANTEIP.B.%DENUMIREA PLANTEIP.B.%
Alunul28,86Rapita24,11
Artarul26.44Sorgul24,28
Dovleacul alb33,32Salcia capreasca41,92
Dovleacul furajer34,29Salcia comuna22,23
Floarea soarelui27,45Sparceta28,78
Papura19,59Sburatoarea29,61
Porumbul23,48Teiul alb20,21

Continutul in aminoacizi-analizele chimice au demonstrat prezenta in polen a tuturor aminoacizilor esentiali. Proportia acestora variaza in functie de conditiile climatice si cele de nutritie ale plantelor, dar si in functie de conditiile de depozitare. Cercetarile au aratat ca pentru o dezvoltare maxima a familiei de albine polenul trebuie sa contina obligatoriu 10 aminoacizi esentiali (arginina, histidina, leucina, izoleucina, lizina, metionina,valina, fanilalanina, tripofanul, treonina) si aminoacizi liberi, ultimi reprezentand 18,43% din proteina totala. Albina indeplineste si o activitate proteolitica (ardere). Racordul aminoacizi liberi /proteina capata o importanta deosebita in evolutia gradului de digestibilitate a proteinelor din polen.

Continutul mediu in aminoacizi esentiali ai proteinei brute din amestecul de polen:

AMINOACIDULCONTINUT %AMINOACIDULCONTINUT %
LIZINA1,90LEUCINA1,97
METIONINA0,37IZOLUCINA1,42
TRIPTOFANUL0,30FENILALANINA1,22
ARGININA1,40TREONINA1,15
HISTIDINA0,40VALINA1,57

Pentru prepararea dietelor de baza de polen se utilizeaza un polen uscat la aer si conservat timp de maxim 1 an calendaristic.S-a consatat ca pastrarea indelungat a polenului are efecte deosebit de negative, in sensul deteriorarii si degradarii puternice a substantelor plastice (aminoacizi) si vitamine.Principala cauza ar fi interactiunea dintre proteine si zaharuri ce duce la distrugerea aminoacizilor lizina, metioanina si triptofan.

Alte componente chimice si biochimice din polen:

Continut foarte bogat in:

- vitamine hidrosolubile: 7 vitamine ale complexului B (biotina, acidul folic, niacina, acidul pantotenic, piridoxina, ribloflavina, tiamina), indispensabile in dezvoltarea insectelor, precum si inozitolul si acidul ascorbic;
- vitamine liposolubile, in special tocoferol.

Polenul este bogat in minerale, avand un continut de saruri minerale cuprins intre 2,9-8,3%. Amestecul de polenuri diferite mareste bogatia in aceste saruri, adaugand si saruri de mangan si zinc. In polen s-a gasit prezenta a 27 microelemente. Fosforul, calciul si clorul sunt cele mai abundente constituiente minerale.

Transformarea polenului in pastura si compozitia chimica a pasturii

Odata ajuns in stup, polenul nu este consumat ca atare de albine, ci sufera o serie de transformari biochimice. Polenul este amestecat cu miere sau nectar si cu secretii glandulare. Asupra lui actioneaza bacterii si drojdii facand parte din trei genuri microbiene diferite si anume: lactobactilus, pseudomonas si sacharomyces (produc acidul lactic).

Pastura asfel formata difera de polenul proaspat, aceasta avand un grad mai ridicat de digestibillitate si valoarea nutritiva pentru albine. Cercetarile au demonstrat ca structura proteinelor din pastura este cea mai apropiata de proteinele specifice din corpul albinei.

Cerintele de lipide

Grasimea bruta cuprinde pe langa grasimile propriu-zise si alte substante solubile in solventii organici si in apa apar ca: ceride, steride (steroli), fosfolipide si cerebrozide. Pentru hrana albinelor s-a dovedit a fi necesari steroli si fosfolipidele. Importanta grasimilor in hrana albinelor rezulta din faptul ca acizii grasi:oleic, linoleic, linolenic, palmitic, stearic si arahidonic reprezinta cea mai mare parte alipidelor din polen, fiind esentiali pentru organismul albinelor. Grasimile au rol in termogeneaza, fiind mobilizate la temperaturi scazute de catre organismul albinelor din ghem, in special al celor din straturile exterioare.

Subliniem faptul ca albinele folosesc grasimile din corpul gras chiar daca dispun de rezerve suficiente de miere . grasimile pot mentine viata albinei timp de 11 zile in timp ce glucidel numai 12 ore. Acizii grasi sunt necesari pentru secretia glandelor ceriere, respectiv de producerea solzisorului de ceara. Sterolii intra in componenta structurii celulare a organismului ca de altfel si fosfolipidele, din care cea mai cunoscuta este lecitina cu rol in buna functionarea sistemului neuroendocrin.

Cerintele de minerale

Acestea sunt asigurate prin hrana prin polen si nectar. Mierea contine o medie de 0,17% cu limite de variatie intre 0,02 – 0,85%. Astfel, in miere se gasesc in cantitati mai mari:Al, Br, Fe, K,Ca,Mg,Na,Si,P,apoi Bariu, Litiu, Mangan, Strontiu, Zinc si in cantitati mai reduse:Vanadiu, Staniu, Cobalt, Cupru, Molibden, Nichel, Plumb,Titan, Crom, si Zinc.

Trebuie mentionat ca in siropul de zahar prelucrat si depus in faguri de catre albine lipsesc 17 microelemente din totalul celor 30 pe care le contine mierea din flori.(American Bee Journal, nr.9/1991).

Cerintele de vitamine

Vitaminele sunt substante care in cantitati infime contribuie la controlul si reglarea complexelor si reactiilor metabolice ale organismului, procese care exprima intr-un singur cuvant viata.

Termenul de vitamine a fost publicat in 1911 de catre Funk, cand a izolat din taratele de orez o substanta care avea proprietea de a vindeca boala „Beri- beri”. Avand un rol vital pentru organism, aceasta substanta continea in structura ei functia amina(vitamina B de azi). Aceste substante cu rol esential in viata descoperite ulterior au fost denumite vitamine.

Vitaminele asigura desfasurarea proceselor vitale de nutritie cele mai importante, adica ajuta la transformarea hranei in energie si folosirea substantelor din hrana pentru construirea de tesuturi noi si refacerea celor uzate. Marea majoritate a vitaminelor face parte din complexul B, acestea intrand in compozitia diverselor ewnzime secrete de catre albine, formand asa-zisa grupa a enzima-vitaminelor.

Stabilirea necesarului de vitamine trebuie corelat atat cu cel abinelor nou eclozionate, cat si cu cel al puietului de toate varstele. Eludarea uneia din aceste parti ne poate duce la rezultate eronate.

Albina lucratoare acumuleaza in faza larvara o rezerva de vitamine care ii permite atat dezvoltarea glandelor secretorii cat si a corpului gras, chiar daca sunt hranite exclusiv cu proteine. Aportul de vitamine conditioneaza din punct de vedere al intereselor productive urmatoarele procese:

- desavarsirea cresterii si dezvoltarii din punct de vedere fiziologic (formarea glandelor secretoare) a albinei eclozionate, chiar daca acestea se fac pe seama rezervelor de vitamine din perioada larvra;
- aprovizionarea larvelor prin hrana albinelor doici cu o cantitate atat de mare de vitamine, incat sa le asigure dezvoltarea si rezervele necesare desavarsirii ei ca albina dupa eclozionare;
- asigurarea activitatii secretoare a albinelor: secretia enzimelor necesare prelucrarii nectarului care conditioneaza insusi garadul de valorificare al culesului;

Lasa un comentariu

checked style="margin:0px;">

checked style="margin:0px">