About the Author
This post was added on 11/12/2013 by Miere de la tara who has contributes 31 posts to this blog.
Information
Find us on Facebook
Tags

Beekeeping for Beginners (I)

INTRODUCERE

Apicultura este una din vechile îndeletniciri ale poporului român datoriă condiţiilor deosebit de favorabile de climă, sol şi bază meliferă existentă în ţara noastră.

Ca definiţie CREŞTEREA ALBINELOR (APICULTURA), este ştiinţa care are ca obiect de studiu viaţa, comportamentul şi activitatea albinelor melifere în scopul obţinerii de produse apicole şi pentru polenizarea culturilor agricole entomofile. 

În evul mediu, apicultura nu înregistrează nici un progres. 

Apicultura modernă debutează în sec. Al XIX-lea, moment în care numeroşi oameni de ştiinţă sau simpli apicultori au început să studieze viaţa albinelor. Astfel:

- Naturalistul olandez SCHWAMERDAN demonstreaza ca regele albinelor este de fapt o femela (regina sau matca)

- Francois Huber dovedeste ca ceara este produsa de albine si ca regina se imperecheaza in afara stupului

- Rusul Procopovici (1814) inventeaza primul stup sistematic cu rame mobile 

- Johanes Mehring in 1857 inventeaza presa pentru producerea fagurilor artificial

- Franz Hrusca in 1865 inventeaza extractorul de miere.

In tara noastra in anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publica prima carte cu profil apicol intitulata ,, Economia stupilor”

In anul 1957, se infiinteaza ASOCIATIA CRESCATORILOR DE ALBINE (A.C.A.) din Romania iar in anul 1958 ACA devine membra a FEDERATIEI INTERNATIONALE DE APICULTURA (APIMONDIA) a carui presedinte a fost ales in 1965 prof. V. Harnaj.

Ca urmare a particularitatilor biologice pe care le poseda, albinele se deosebesc de alte vietuitoare ingrijite si exploatate de om deorece convietuiesc in familii formate dintr-un nr mare de indivizi care prin modul lor de organizzare si autoreglare pot sa mentina unitatea familiei de albine.

IMPORTANTA APICULTURII 

Apicultura este o importanta ramura a agriculturii care prezinta interes din punct de vedere economic, social si ecologic.

IMPORTANTA ECONOMICA A APICULTURII

Manifestarea accentuata a instinctului de acumulare a hranei la albine, face ca familiile de albine sa-si adune , prelucreze si depoziteze in sezonul activ rezerve de hrana (miere si polen) in cantitati ce depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate de apicultori in limite rationale, astfel ca in familii se lasa suficiente rezerve de hrana pentru buna traversare a iernii.

Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornmit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulate in florile plantelor constituie o resursa naturala , care fara prezenta albinelor s-ar irosi , neexistand pana in prezent metode eficiente de preluare.

Mai importanta decat obtinerea produselor apicole este cresterea recoltelor agro-pomicole ca urmare a polinezarii culturilor. Astfel in urma polenizarii cu albine sporurile de recolta cresc cu 50-60% la livezi, 30-50 % la floarea soarelui, 20-30% la rapita si mustar , 50-60% la loturile semmincere de lucerna. Referitor la efectul benefic al polenizarii selectiv – incrucisat cu insecte amintim experientele efectuate timp de 11 ani de catre CHARLE DARWIN in urma carora s-a constatat ca AUTOPOLENIZAREA are efecte negative concretizate prin fecunditate redusa, productii mici s iprin scaderea vitalitatii plantelor.

In conditiile intesivizarii agriculturii prin mecanizare si chimizare, entomofauna spontan – polenizatoare dispare treptat astfel ca albinele dobandesc rolul de UNIC AGENT POLENIZATOR.

Datorita particularitatilor bologice specifice de la familiie de albine se recolteaza urmatoarele produse apicole: miere, ceara, polen, pastura, laptisor de matca, propolis, venin de albine, apilarnil.

Mierea – aliment energo vitalizant recomandat in alimentatia sportivilor, cosmonautilor, persoanelor in varsta, copiilor. Se utilizeaza c urezultate deosebite in prevenirea si tratarea afectiunilor cardiace, hepatice, pulmonare, castrice, etc.

Mierea este un produs usor asimilabil deoarece albinele prin procesul biochimic de invertire, au transformat zaharoza in cei doi componenti ai sai – glucoza si fructoza, astfel ca aceasta este practic digerata.

Daca alcoolul este ,,hotul” vitaminelor din organismul omului, zaharul ,, fura” din rezerve de Ca, Mg, Cr, vitaminele din complexul B, enzime, ducand la slabirea rezistentei organismului uman, in special a dentitiei si sistemului osos. Mierea este un mediu excelent de conservare a vitaminelor chiar prin depozitare, in timp ce legumele si fructele pierd o proportie consioderabila prin depozitare. Avantajele care pledeaza pentru utilizarea mierii sunt: nu este iritanta, nu este toxica, este nutritiva, este ieftina si mai presus de toate este eficace. Mierea este un aliment energetic, nu lipsit de interes gastronomic. Valoarea calorigena este de 3150 kcal/kg.

Polenul – reprezinta unul dintre cele mai valoroase produse apicole care poate fi utilizat in consumul uman in stare proaspata – uscata sau refrigerata. In polen nu s-au evidentiat elemente toxice, nici macar in doze extrem de reeduse.

Acum 25 ani oamenii de stiinta au descoperit un neurohormon fabricat de glanda hipofiza pornind de la un lant de 31 aminoacizi. Comparand structura beta-endorfinei si continutul polenului in aminoacizi se constata ca toti aminoacizii acestui neurohormon se afla in polenul florilor. Aceasta este una dintre explicatiile potrivit carora consumul ritmic de produse apicole asigura buna dispozitie, euforie, vitalitate si incetinirea proceselor de imbatranire cerebrala.

Laptisorul de matca – este produs de albinele doici ( varsta cuprinsa intre 6-12 zile) pentru hranirea larvelor determinand cresterea si dezvoltarea diferentiata a indivizilor care compun colonia de albine. Prin continutul de proteine, aminoacizi, vitamine, saruri minerale, reprezinta un excelent energo-vitalizant utilizat in alimentatia umana.

Pastura – se recolteaza in special din fagurii de reforma s ireprezinta polenul depozitat in celule de catre albine tasat cu capul de catre acestea si fermentat. Proprietatile terapeutice sunt asemanatoare cu cele ale polenului.

Ceara – reprezinta un produs pe care important care serveste la producerea fagurilor artificiali si ca materie prima in diferita ramuri ale industriei( farmaceutica, electrotehnica, textila, etc.).

Propolisul - reprezinta un produs pe care il intalnim in stup, recoltat de albine de pe mugurii florali ai arborilor in special, in sezonul de primavara si toamna. Se utilizeaza in stare bruta sub forma de tincturi sau diferite preparate farmaceutice cu eficienţă deosebită în afeţiuni buco-faringiene, stomatologice, afecţiuni gastro-intestinale etc.

Veninul - recoltat de la albine se utilizează în tratarea afecţiunilor reumatice, reumatism etc.

Apilarnilul este un produs de concepţie românească brevetat în sec. XX de apicultorul Nicolae Iliesu şi reprezintă de fapt un triturat larvar prezentat sub diferite forme de comercializare.

IMPORTANTA SOCIALA A APICULTURII 

Datorită particularităţilor pe care la prezintă creşterea albinelor are un rol social important, fiind o îndeletnicire care pe lângă realizarea unor venituri materiale, asigură posibilitatea ca cei ce îndrăgesc albinele să-şi petreacă timpul liber în natură într-un mod plăcut şi reconfortant.

Un rol social de mare importanţă este reprezentat de ocuparea forţei de muncă care lucrează în producerea inventarului apicol (stupi, utilaje apicole etc.) precum şi ocuparea forţei de muncă care condiţionează şi prelucrează produsele apicole care la rândul lor vor fi valorificate prin reţeaua comercială existentă în ţara noastră.

Nu trebuie neglijat nici rolul social care derivă din valoarea alimentară, bioenergizantă şi medicală a mierii şi celorlalte produse apicole utilizate în apiterapie precum şi rolul benefic al acestora pentru copii, sportivi, bătrâni cărora le sunt destinate cu precădere.

Se impune să amintim că marele savant- fizicianul ALBERT EINSTEIN a afirmat că „dacă ar dispărea albinele de pe suprafaţa globului, omul ar mai avea doar 4 ani de viaţă. Cu cât există mai multă polenizare, cu atât iarba este mai multă, sunt mai multe animale, mai mulţi oameni”.

IMPORTANTA ALBINELOR IN ECOLOGIE

Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos, impune obligaţia de a conserva resursele naturale. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanţă vitală. Prin polenizarea plantelor spontane şi cultivate – proces în urma căruia se produce fecundarea şi ca atare formarea seminţelor, legumelor şi fructelor – albinele au un rol esenţial în perpetuarea şi deci supravieţuirea a sute de mii de specii care formează vegetaţia Terrei.

Pe baza numeroaselor observaţii şi cercetări s-a stabilit că 80% dintre plante sunt polenizate cu ajutorul insectelor, iar dintre acestea 77% de către albine. 

Organisme specializate ale ONU au aşezat albinele pe locul IV într-o clasificare a senzorilor mediului. Desfăşurându-şi activitatea pe o rază de zbor de 3 km (albina acoperă o suprafaţă de 2500 ha) la diferite înălţimi faţă de sol şi ca urmare a interceptării elementelor poluante, mai ales pe cele din aer, apă, plante, care influenţează negativ viaţa şi activitatea acestora prin intoxicare manifestată evident într-un mediu nociv, albinele devin senzori ai mediului.

Dacă acceptăm că albinele constituie un element important de echilibru ecologic, atunci ocrotirea, protejarea şi creşterea lor conform unor tehnologii moderne şi eficiente constituie o necesitate.

 

Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF

  •  
Photo Gallery (1)
Beekeeping for Beginners (I)
Related Posts (3)

Copyright © 2014
All rights reserved.